Anunţate ca soluţii pentru viitor pentru „energia verde”, microhidrocentralele (MHC-urile) par a fi exact contrariul. Mitul a fost spulberat de studiul „7 Sins on Dam Building” al World Wide Fund for Nature (WWF), care a selectat şi analizat cele mai „dezastruase” cazuri de hidrocentrale din lume, luând în considerare şapte criterii de evaluare: construirea necorespunzătoare pe râuri, neglijarea debitelor, neglijarea biodiversităţii, ignorarea riscurilor, construirea de noi MHC-uri fără a se constata necesitatea acestora şi fără planificare corespunzătoare, precum şi neglijarea impactului economic şi social.
Potrivit reziltatelor publicate de WWF, în topul „non-green” al hidrocentralelor, alături de unităţi din China sau Turcia, sunt incluse şi MHC-urile din Munţii Făgăraş, unde se află în diverse stadii de execuţie proiectele a 53 de unităţi de producţie a energiei electrice. „În urma cu aproximativ trei ani, două situri Natura 2000 din Muntii Fagaraş, unul desemnat şi pentru protecţia anumitor specii pe cale de dispariţie, cum ar fi vidra şi diferite specii de peşti, nevertebrate şi amfibieni, precum şi pentru protejarea habitatelor acestora, au fost invadate de microhidrocentrale provocând distrugerea râurilor de munte şi a speciilor şi habitatelor pe care acestea le găzduiesc”, se arată într-un comunicat al WWF. Potrivit aceluiaşi document, MHC-urile pe râurile Sâmbăta, Sebeş şi Dejani-Lupşa „reprezintă doar un exemplu, cazuri similare existând pe întreg teritoriul României”.
* Fonduri europene, pentru distrugerea mediului
Reprezentanţii WWF susţin că astfel de proiecte sunt finanţate chiar de Uniunea Europene şi primesc certificate verzi, fără a se ţine cont de criteriile ecologice.
„Problemele încep chiar din stadiile de planificare, deoarece aceste investiţii nu apar în niciun plan de urbanism sau amenajare a teritoriului. Zeci de kilometri de conducte sunt amplasate în albiile râurilor sau de-a lungul acestora, fără nici un fel de planificare teritorială. Aceste construcţii afectează în mod negativ albiile râurilor, fără măsuri de menţinere a unui debit corespunzător, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale speciilor”, se mai arată în documentul amintit.
În acelaşi timp, specialiştii WWF susţin că înmulţirea MHC-urilor va afecta comunităţile locale, pentru că va fi afectată pânza freatică, limitând astfel accesul populaţiei la sursele de apă. „Până în anul 2030 se va ajunge la o reducere a capacităţii de furnizare a apei cu până la 40% faţă de nivelul existent”, susţin reprezentanţii WWF.
Potrivit datelor WWF, în România sunt în diferite stadii de realizare 430 de MHC-uri, iar peste un sfert dintre ele în arii protejate sau la limita acestora.