Peste 300 de cântece ale sașilor din Transilvania, prinse într-o culegere publicată la Nurnberg. Coautoare este o brașoveancă născută la Cristian, ajutată de alți colaboratori din Brașov sau Sibiu

Peste 300 de cântece ale saşilor din România, conţinând texte în dialectele săseşti, cu traducere în limba germană literară, au fost puse pe portativ în premieră și cuprinse într-o culegere editată la Nürnberg, de către două săsoaice din Transilvania.

Una dintre coautoarele culegerii, Rosemarie Chrestels, este născută în Cristian, judeţul Braşov, în 1950 și a studiat Germană-Engleză la Universitatea din Bucureşti. Acum locuieşte la Nürnberg şi este implicată activ de mai mulţi ani în conservarea valorile transilvane. Cealaltă coautoare, Angelika Meltzer, născută la Sighișoara, în 1952, este învăţătoare şi dirijoarea mai multor coruri de copii din Germania. Ea este, de asemenea, şi este co-autoarea mai multor manuale şcolare.

  Culegerea de texte din Transilvania se numește „E Liedchen hälft ängden – Alte und neue Lieder aus Siebernbürgen“ („Un cântec ajută întotdeauna – Cântece vechi şi noi din Transilvania“, în traducere din limba săsească) și cuprinde cântece populare despre locurile natale şi valorile lor, despre sărbătorile şi festivităţile saşilor, cântece despre natură, dragoste, supărare, tradiţii şi despre viaţa de familie. În culegere mai figurează cântece pentru copii, glume şi jocuri, dar şi cântece pentru coruri pe mai multe voci.

Cum a fost realizată culegerea?

Vicepreşedintele Asociaţiei Saşilor Senereuşeni din Germania, Alfred Gross, spune că cele două coautoare, Angelika Meltzer şi Rosemarie Chrestels, au lansat un apel public către toţi saşii plecaţi din România, să trimită textele cântecelor din zonele de baştină. Spre surprinderea lor, s-a lăsat cu o „avalanșă“ de melodii care le-au fost trimise.

„În anii 1952 şi în 1991 au mai fost cărţi tipărite cu cântece săseşti, însă niciodată acestea nu au fost puse pe portativ. Acum au reuşit să facă o culegere în care au fost puse pe note toate aceste melodii populare, chiar şi muzica pentru cor care se poate cânta acum inclusiv acompaniată de chitară şi pe trei sau patru voci. Saşii întotdeauna au avut fanfare şi toată lumea cânta aceste melodii, de bucurie, de necaz, pentru copii, la diferite evenimente, însă niciodată nu am avut aceste cântece puse pe note muzicale“, a spus Alfred Gross, citat de Agerpres.

Angelika Meltzer şi Rosemarie Chrestels au fost ajutate de o serie de colaboratori la realizarea lucrării, toţi plecaţi din România, Frieder Latzina (plecată din Braşov), Karin Schiel (Mediaş), Judith Chrestels (Braşov), Michael Markel (Viscri) şi profesorul Heintz Acker de la Universitatea de Muzică din Mainheim, născut la Sibiu.

„Dirijorii au mai probleme cu punerea pe note a textelor existente, pe care toţi le ştiau, dar nu erau niciodată puse pe portativ. Când am început lucrarea ne-am pus întrebarea ce fel de cântece se mai cântă astăzi? Oamenii au răspuns la un sondaj şi aşa am ajuns la actuala formulă. De-a lungul timpului cântecele au suferit modificări, dar am adoptat textele originale. Am fost surprinse în câte variante erau cântate aceste cântece! Întocmirea acestei culegeri a durat 3 ani, dar am fost suprinse câte cântece am primit şi astfel nu a trebuit să mergem noi să le culegem (…) Am tradus toate cântecele din limba săsească în limba germană literară, fiindcă fiecare sat avea alt dialect şi pentru ca aceste cântece să nu îşi piardă autenticitatea, am păstrat dialectele. Cântecele sunt puse pe note şi pentru instrumente, pentru chitară, acordeon, clape, nu doar pentru voce (…) Prin multe cântece am conservat dialectele săseşti, iar cântecele noi s-au conexat la cele vechi.(…) Dorin ca tinerii să înveţe limba, să o păstreze, să îşi conserve identitatea transilvană şi să facă un arc peste timp (…) Cântaţi cântecele noastre şi nu permiteţi nimănui niciodată să vă subaprecieze“, au arătat autoarele în prefaţa culegerii muzicale.