Știți vorba aia, „transparența e bună, dar să nu abuzăm”? Se pare că la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, cu binecuvântarea Consiliului Județean, transparența se oferă în porții mici, cu dozatorul de plastic și doar celor care știu dinainte că urmează să se servească.
Dacă dormi la ora 9 seara, ai pierdut „trenul transparenței”
Iată faptele: în seara de 24 iulie 2025, la ora 21:16, se transmite către presă un mesaj pe Whatsapp referitor la proba publică din cadrul concursului pentru ocuparea funcției de manager al spitalului județean. (data de desfășurare: 28 iulie, ora 10:00). Tot acolo, vine și un termen-limită pentru exprimarea intenției jurnaliștilor de a participa la această probă publică: 25 iulie, ora 10:00 dimineața. Adică… vreo 13 ore, în care mulți oameni normali la cap mai și dorm!
Cu alte cuvinte, dacă n-ai deschis aplicația la „cafeaua de noapte” și n-ai reacționat instantaneu dimineața, ai ratat trenul. Și nu orice tren, ci tocmai cel al monitorizării publice a unui concurs care decide cine conduce cel mai mare spital din județ.
Da, da, un concurs public care anterior s-a finalizat cu note hilare, iar candidatul a rămas în continuare în funcție!
Am transmis intenția mea pe email. Însă a doua zi, la 10.30…
30 de minute de întârziere au fost suficiente pentru Comisia de Concurs ca să decidă că „nu se confirmă participarea”. Totul împachetat într-un răspuns frumos și oficial, cu antetul Consiliului Județean și al SPitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, cu număr de înregistrare. Dar evident, nesemnat de o persoană, ci de „comisia de concurs”.
Și uite așa, o dată în plus, am realizat că la Consiliul Județean Brașov și la SCJU, atât de mare e grija față de „regulile jocului”, încât orice urmă de flexibilitate sau bun simț dispare în fața unui ceas care ticăie pe ritm administrativ.
Legea 544/2001: Ca de obicei, o broșură decorativă
În teorie, Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public ne promite marea cu sarea. Ne vorbește despre transparență decizională, despre accesul la procese publice, despre o administrație care răspunde, explică, justifică. În practică, la Brașov, legea e respectată după modelul „doar litera, nu și spiritul” – după cum ne avantajează.
Sigur, anunțul Comisiei de concurs a fost trimis. Termenul a fost trecut acolo, printre alte date. Deci totul e legal. Corect?
Perfect legal. Dar absolut netransparent!
Pentru că spiritul legii spune altceva: că autoritățile trebuie să faciliteze, nu să blocheze. Că trebuie să fie deschise, nu criptice. Că administrația publică lucrează în interesul cetățeanului, nu în interesul celor care preferă liniștea concursurilor desfășurate fără public deranjant.
Instituțiile publice și „transparența mimată”
Cazul acesta este doar o mostră — dar una grăitoare — a modului în care transparența e tratată de unele instituții publice ca o obligație enervantă, pe care o îndeplinești strict formal. Trimiți un email seara târziu, setezi un termen greu de atins și apoi spui, cu aerul unui funcționar impecabil: „Ne pare rău, dar nu v-ați încadrat”.
Așa e probabil și cu concursurile: se organizează, dar nu pentru că s-ar dori competiție reală sau vreo monitorizare din partea presei. Se organizează pentru că… așa cere legea (A se vedea concursul pentru noua conducere de la Compania Apa?).
Iar dacă vine vreun curios să întrebe prea multe sau să vrea să participe? Ghinion! A întârziat. Cu 30 de minute. 30 de minute care, ne întrebăm, ar fi afectat în mod real concursul? Evident că nu!
Când faci eforturi reale să eviți supravegherea publică, nu mai poți pretinde că respecți principiile transparenței. Poți doar să joci un teatru birocratic în care decorul e legal, dar spectacolul e o farsă. În această farsă, publicul nu e invitat, ci tolerat — și doar dacă trimite mailul la timp.
Și nu, nu e suficient să trimiți un anunț la 9 seara și să spui apoi că presa nu a fost interesată. Asta nu e transparență reală, ci transparență bifată la mișto. E autosabotaj cu pretext legal.
