Jocul călușarilor, leac pentru cei atinși de șoimane. Rusaliile, o sărbătoare care coboară până în veacul apostolic

La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile - Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărțit una de cealaltă.

La zece zile după Înălțarea lui Hristos respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa prăznuim Rusaliile - Pogorârea Sfântului Duh cunoscută și sub denumirea de Cincizecime.

Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zâne, șoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli.

Oamenii nu știu câte sunt și nu le spun pe nume, ca nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, rămân arse și neroditoare.

Din unele legende aflăm că Rusaliile răpesc din când în când un tânăr frumos ca să joace cu el. Când este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora cântecele lor și nici să le mărturisească semenilor ce a văzut. In caz contrar, sunt pedepsiți cu moarte sau paralizie.

Nu scăpau de pedeapsă nici cei care nu respectau timpul lor - sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh până luni după-amiaza din săptămâna a doua de după Rusalii. Pentru a apăra gospodăria de invazia Rusaliilor, oamenii obișnuiesc și astăzi, în virtutea tradiției, să arboreze la porți, în foișoare, pe ganguri sau la intrările în case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietăți apotropaice.

Leacuri pentru cei atinși de Rusalii

Leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii, era jocul călușarilor. Se mai foloseau și usturoiul și pelinul.

În cinstea Duminicii Rusaliilor, flăcăii aduceau din păduri frunze de tei. Ele erau binecuvantate în biserică și apoi erau puse la icoane. Exista credința că teiul ferește gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor.

Bătrânele culeg acum plantele cu puteri tămăduitoare, căci se crede că numai până la Sânziene au puteri vindecătoare.