Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului este un punct-cheie pentru orice turist care vizitează orașul nostru și este interesat de istoria locurilor. Dar lăcașul de cult pe care îl vedem azi nu a fost dintotdeauna construcția impunătoare de piatră pe care o știm. Ca multe alte biserici creștine din spațiul românesc, povestea ei a început cu o construcție mult mai modestă realizată în mare parte din lemn. Au urmat mai multe etape de dezvoltare, până la ceea admirăm astăzi.

Istoria acestei biserici a fost reconstituită în urma săpăturilor arheologice, dar și a documentelor păstrate în arhivele Muzeului Primei Școli Românești. Iar acum, dacă e să facem o sinteză a istoriei sale, nu putem să nu amintim despre „cele trei biserici din Șchei”, care au fost construite etapizat pe acest amplasament.

Religia și istoria, combinația perfectă pentru o poveste care atrage vizitatorii

O scurtă istorie a acestei biserici reprezentative pentru comunitatea românească din Șcheii Brașovului ne-a fost prezentată de protopopului Brașovului, pr. drd. Dănuţ Benga, înainte de a preda amplasamentul constructorului care va restaura biserica, printr-un proiect cu finanțare europeană.

Protopopul Dănuț Benga este deschis mereu să spună poveștile Bisericii Sf. Nicolae celor care sunt interesați de subiect sau vizitatorilor care vin în grupuri organizate ori doar pentru a participa la slujba de duminică. Preotul este cu atât mai dornic să împărtășească micile istorii ale locului cu cât recunoaște că niciodată nu s-a oprit din a explora istoria mai veche sau mai nouă a acestui lăcaș de cult.

„Eu sunt pasionat și de istorie, iar aici, la Prima Școală Românească avem și multe resurse care pot fi explorate și pot oferi mereu date noi despre acest loc”, spune pr. drd. Dănuţ Benga, protopopul Brașovului.

Primul lăcaș de cult, o bisericuță de lemn de 5 metri lungime și 4 metri lățime

Pe locul unde astăzi vedem Biserica Sfântul Nicolae, istoria păstrează amintirea unei construcții modeste, ridicate, probabil, în jurul anului 1300. Legenda și documentele se întâlnesc aici într-un punct fragil, iar certitudinea arheologică se împletește cu tradiția orală.

„Presupunem că ar fi fost făcută de Radu Negru”, explică Dănuț Benga, evocând nu doar un nume, ci o întreagă epocă fondatoare pentru comunitatea brașoveană.

„Presupunem că ar fi fost fost făcută de Radu Negru, în jurul anului 1300. Se mai păstrează doar câteva pietre, sub pardoseală, descoperite în timpul săpăturilor arheologice din perioada 1965 – 1975. Atunci s-au găsit niște pietre în zona altarului. Apoi, pe la 1400 a fost o altă construcție, tot de lemn. Întâi a fost o bisericuță de 5 metri lungime pe 4 metri lățime. Apoi a venit cea de-a doua, care era de 7 metri lungime și 5 lățime. Logica zidului din 1300 este că biserica era construită direct pe pământ, iar pentru altar a fost construită o fundație destul de sărăcăcioasă, din pietre mari, albe, de calcar”, a precizat Dănuț Benga.

Blocurile mari, albe, de calcar, găsite sub actuala biserică, chiar dacă sunt urme ale unei fundații sărăcăcioase, cum a numit-o prof. drd Dănuț Benga, ele sunt pline de semnificație: vorbesc despre o comunitate românească aflată la începuturile sale, care își ancora credința direct în pământul pe care trăia.

A treia biserică a fost una de piatră, construită în jurul anului 1450, a continuat protopopul Brașovului:

„Cea de-a treia se pare că a fost de piatră, care avea și un paraclis, pentru că s-au găsit urmele acestuia. Numai așa mi-am putut explica de ce Neagoe Basarab continuă biserica de zid (de piatră, n.n). De ce presupun că este de piatră? Pentru că unde este altarul și naosul s-a găsit un zid. Altfel nu se explică să faci un zid între altar și naos, dacă nu era zidit din piatră iconostasul”, povestește Dănuț Benga, despre lucrurile pe care le-a aflat explorând documentele istorice.

Lucrare preluată de fratele vitreg al lui Mihai Viteazul

Dacă prima etapă a ridicării actualei Biserici Sf. Nicolae este legată de alte trei biserici îngropate în pământ, martore ale începuturilor, între anii 1518 și 1521, vine o a doua etapă de construcție. Voievodul Neagoe Basarab este cel care începe o lucrare ambițioasă. Moartea îl oprește însă înainte de a o vedea încheiată.

„O primă etapă este reprezentată de aceste trei biserici, în pământ, după care vine Neagoe Basarab în 1518 – 1521. Din păcate, el moare și nu termină lucrarea. Chiar și fratele vitreg al lui Mihai Viteazul, Petru Cercel, scrie că era altarul neterminat și că el continuă lucrarea începută de Neagoe Basarab, în 1583 – 1585. După care, în 1592 – 1595 vine Aron Vodă, care construiește turnul și un paraclis. Eu bănuiesc că nu poate fi un alt paraclis, decât cel din turnul bisericii. Nu am mai găsit altceva, pentru că și pictura este mai veche”, a adăugat preotul brașovean.

Lucrările la lăcașul de cult din Șchei au continuat de-a lungul secolelor. De altfel, părintele Dănuț Benga povestește că în jurul anului 1760, biserica a fost pictată în interior și exterior.

„Această comunitate este destul de săracă”. Și atunci… cum a apărut biserica de azi?

Hrisovul lui Aron Vodă se păstrează în muzeu. Este hrisovul în care spune că a dat danie de 12.000 de aspri, plus 300 de aspri celor care se duceau să ia banii de la Iași și să-i aducă aici, pentru biserică.

„Numai așa s-a putut construi această biserică, pentru că această comunitate este destul de săracă”, a spus Benga.

Și tehnica de construire a evoluat. Astfel, la prima biserică de piatră, liantul era realizat din lut, apoi a fost folosit varul și nisipul.

Acestea sunt doar câteva detalii ale bisericii românești din Brașov, pentru că, spune preotul Dănuț Benga, fiecare document, fiecare analiză a săpăturilor arheologice și a documentelor relevă noi detalii care completează istoria acestei acestui loc emblematic pentru Brașov și pentru cultura națională.

De altfel, istoria Bisericii Sfântul Nicolae nu reprezintă doar o succesiune de date și domnii, ci un fir de poveste care trece din mână în mână, asemenea unei moșteniri sacre. O poveste pe care vizitatorii vin și vor să o afle, într-o manieră care combină istoria și credința. Astfel, în acest context, edificiul de prezintă și poate fi recunoscut oricând ca un „comunicator tăcut” al valorilor primei comunități românești din Brașov și a evoluției sale peste generații.

Iar protopopul Dănuț Benga le-o prezintă ca atare tuturor celor dispuși să îi afle povestea.