Doar 6,6% dintre brașovenii cu dizabilități au un loc de muncă

În județul Brașov, potrivit datelor Direcției Județene de Asistență Socială și Protecția Copilului, sunt înregistrate 14.377 de persoane adulte cu dizabilități, dintre care doar 959, adică 6,6% au locuri de muncă. Ceilalți, sunt puși în situația de a accepta indemnizațiile acordate de statul român, care pornesc de la 33,5 lei pe lună. Aceste statistici au fost prezentate marți, în timpul unei dezbateri publice organizate de Asociaţia pentru Promovarea Responsabilităţii Sociale a Companiilor, în cadrul proiectului „Promovarea pe piața muncii a angajării persoanelor cu dizabilități”. În Uniunea Europeană, în medie, gradul de ocupare a acestei categorii de persoane trece de 40%, în statele din vestul Europei existând chiar „parcuri economice”, unde funcționează doar companii, care, în procent de aproape 100% au salariați cu nevoi speciale.

Legea de de partea lor, dar ce folos?

Legislația românescă, mai precis Legea nr. 448 din 2006 privind promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede, la articolul 78, că „autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi”. Același act normativ le oferă angajatorilor și oferă și alternative: să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap sau să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate în sumă echivalentă cu cea datorată la bugetul de stat în cazul neangajării unor persoane cu handicap.

Companiile preferă să opteze pentru una dintre cele două alternative. În general, susțin reprezentanții asociațiilor care susțin drepturile persoanelor cu dizabilități, angajatorii pornesc din start de la presupoziția că cei cu handicap nu pot munci, chiar dacă au are capacitatea de a îndeplini sarcinile prevăzute de un post. De asemenea, angajatorii evită să încadreze persoanele cu dizabilități și pentru a nu fi puse în situația de a amenaja căi de acces și spații speciale (toalete, birouri, etc).

Accesul la educație este limitat

În general, persoanele cu dizabilități nu pot efectua activități fizice, însă multe dintre ele ar putea face față cu succes unor activități de birou, pentru care este nevoie de studii superioare. Totuși, aceasta este doar o ipoteză, pentru că, spun reprezentanții asociațiilor brașovene care susțin drepturile celor cu nevoi speciale, accesul la educație a acestor persoane este limitat, elevii sau studenții cu dizabilități fiind extrem de puțini, una dintre principalele cauze fiind infrastructura deficitară.

În aceste condiții, spun perosanele cu dizabilități, în România nu se poate vorbi de o „protecție socială activă”, care să reduca dependența, de sistem, inclusiv financiară, a celor cu nevoi speciale.