RECENZIE. „Între două fronturi” – două poveşti într-un roman care te poartă în altă lume

Am rămas plăcut surpsinsă să văd că Oana David, autoare contemporană a cărții „Între două fronturi” s-a născut la Ploiești, orașul în care m-am născut și eu. Și mai mult decât  atât, m-am super entuziasmat să observ că romanul, al cărui număr de pagini trece lejer de numărul minim acceptat pentru acest gen  de specie literară, cuprinde  o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri într-un cadru care se plasează în perioada celui De-al Doilea Război Mondial.

Acțiunea romanului se focusează asupra a două personaje principale, cu povești de viață diferite, care ajung să treacă printr-un război crunt și sângeros-Lulli, pe numele ei întreg Lucreția Leonida- Lăzărescu, care este descrisă ca o soție trofeu pentru soțul ei Barbu Leonida-Lăzărescu și Heinrich von Reinhardt, ofițer german, pilot de vânătoare, care se întâmplă să fie nepotul cuplului Lăzărescu.

Lulli, femeie inteligentă, pianistă care este o împătimită a artei, înconjurată adesea de figuri care mai de care mai importante, pe un fundal încărcat de discuții -situația politică actuală care zguduie Europa, statut social, petreceri și franchețuri cum ar spune autoarea, modă, unde descrierile savuroase făcute de către autoare m-au făcut să fiu din ce în ce mai atrasă de carte, nelipsitele bârfe, tipice lumii aristorate de început de secol XX. Lulli este o femeie neîmplinită în căsnicia ei, într-o perioadă în care femeia era tratată cu superficialitate, pe parcursul romanului, în viața ei are loc o întorsătură colosală, iar factorul declanșator al acestei schimbări îl reprezintă ofițerul german Heinrich von Reinhardt. O fire ușor rigidă, care inspiră seriozitate, care știe să ascundă sub figura potretizată de autoare o mulțime de sentimente profunde pentru Lulli. Pe parcursul romanului cele două personaje trec printr-un joc al iubirii, încărcat de ironii, dezmăgiri și secrete, având de a face deseori cu momente dificile care pot pune în pericol mersul relației lor.

Romanul descrie în detaliu contextul politic tensionant prin care România odată ce se aliază cu Germania nazistă trece de la începutul și până la terminare războiului. Autoarea nu se abate de la descrierea atrocităților, bombardamentele germane ce au schimbat fața Bucureștiului de altă dată și nu numai, civili care au ajuns în postura de victime de război, spionaj, secrete, discuții și înțelegeri care pun în pericol soarta româniei.

Cartea în sine m-a purtat pe un drum lung și anevoios, aş minții dacă aș spune că nu am plâns pe toată durata parcurgerii celor 587 de pagini. M-am atașat emoțional de personaje și de povestea lor marcantă. Cred cu tărie că o asemenea carte merită o ecranizare, datorită poveștii care este scrisă într-un spirit original și familiar aș putea spune, bine documentat, este genul acela de roman despre care poți să afirmi că acțiunea lui te ține cu sufletul la gură și nu îți vine să o mai lași din mâini. Un alt aspect pe care aș dori să vi-l aduc în atenție este că felul în care este scris romanul, se îmbină într-o manieră elegantă anumite structuri și cuvinte din limba franceză și germană.

Nu doresc să mai dau și alte spoilere, vă las pe voi să descoperiți  și să savurați o băutură sau o cafea bună împreună cu această carte, mă bucur că am avut ocazia să o citesc și să vă împărtășesc cele scrise și cu siguranță voi mai citi și alte cărți ale Oanei David,  sper că mă aflu printre primi care așteaptă cu nerăbdare o altă capodoperă literară.