24 iunie, sărbătoare creștină, dar și păgână. Tradiția populară spune că astăzi se culeg plantele de leac

Chiar dacă în 24 iunie Biserica Ortodoxă prăznuiește nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, această dată este mai cunoscută pentru o sărbătoare păgână – Sânzienele.

În popor există credința că în noaptea de Sânziene, la cumpăna dintre 23 și 24 iunie se deschid porțile dintre lumea noastră și celelalte lumi, se deschid cerurile, iar Sânzienele își încep jocul. Această sărbătoare este una a soarelui, a dragostei, dar și a vitalității. Potrivit legendelor, Sânzienele sunt niște zâne care se prind în horă pe câmpuri sau în păduri, zboară prin aer, împărțind rod holdelor și proprietăți vindecătoare plantelor de leac.

Sânzienele sunt divinități noctune, lunare, care apar numai în cete, în numere impare. Ele ar fi zâne frumoase răpite de zmei și ținute în palate ferecate, ascunse prin păduri neumblate de picior de om. Acestea sunt considerate a fi zâne extrem de frumoase cu puteri supranaturale. Cei care le cinstesc astăzi vor avea parte tot anul de belșug, noroc și sănătate.

O sărbătoare închinată dragostei

Aceasta zi mai este cunoscută și sub numele de Drăgaica și este o sărbătoare închinată dragostei. Se spune că fetele nemăritate merg astăzi să culeagă flori galbene, mici, numite sânziene, pe care le împletesc în coronițe ce vor fi aruncate mai apoi peste casă. Dacă aceste coronițe rămân pe acoperiș, fetele se vor mărita în acel an. Cine doarme cu aceste flori sub cap în noaptea de Sânziene își va visa bărbatul sortit, iar cine le agață la poartă va avea spor în casă și bună înțelegere.

În ajun tinerii pornesc pe câmp, băieții horesc iar fetele culeg florile numite sânziene, din care împletesc coronițe. Ale fetelor sunt rotunde, în formă de cerc, iar ale băieților în formă de cruce. Acestea se așează la ferestrele, ușile sau grinzile caselor până în anul următor, având credință că ele vor proteja gospodăria și oamenii de rău, le vor aduce belșug, sănătate și noroc în viață.

În această zi de sărbătoare se culeg plantele de leac și se păstrează pe tot parcursul anului. Se spune că cine le culege astăzi va avea putea vindeca cu ajutorul lor chiar și cele mai crunte boli.

În anumite zone ale țării fetele se adună în grupuri, se îmbrăcă în alb și își pun pe cap coronițe împletite din flori. Ele cutreieră tot satul și se opresc la răscruce de drumuri să danseze. În acest fel duhurile rele dispar și norocul vine pe la casele tuturor. Astăzi nu se muncește la câmp și nici în gospodărie, nu se spală și femeile nu torc pentru a nu avea parte de ghinion și boală tot restul anului.

Ielele, fecioare zănatice cu puteri magice

Noaptea de 23 spre 24 iunie este cunoscută și ca noaptea ielelor.

Ielele sunt fecioare zănatice, cu o mare putere de seducţie şi cu puteri magice. Se crede despre ele că locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri, pe maluri de ape sau la răspântii şi apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, în unele legende. Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.

În tradiția românească sunt legende care spun că în noaptea în care ielele ieșeau și dansau, fetele satului le pândeau și le admirau straiele frumoase. Câteva fete mai curajoase au început să copieze modelele și să își coase haine ca ale ielelor de frumoase. Ielele le-au pedepsit pentru fapta lor. Astfel fetele au început să coase pe haine acea mică strajă, acea mică imperfecțiune, ca să nu supere ielele.

Obicei străvechi, straja, este semnul care se coase pe ie pe lângă model, sau ascuns prin model ca o mică greșeală cu rol de protecție.

(Sursa: Serviciul de Cultură Tradițională Brașov)