Au trecut 36 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, unul dintre cele mai controversate și violente episoade din România postcomunistă. Cu această ocazie, Ministerul Afacerilor Externe prezintă publicului, în premieră, într-un eveniment public sub forma unei expoziții, documente diplomatice și fotografii de arhivă care arată cum au fost percepute în străinătate evenimentele care au zguduit Bucureștiul la doar câteva luni după Revoluție.
Expoziția este organizată după declasificarea unor documente emise de Ministerul Afacerilor Externe în cursul anului 1990, în baza unei hotărâri de Guvern adoptate în luna mai.
„Am avut ocazia de a studia documentele, în contextul pregătirii lor pentru a fi prezentate în cadrul expoziției. Încercările autorităților din epocă de a justifica intervențiile brutale împotriva protestatarilor și populației din Capitală au fost respinse, mediul politic internațional susținând cu hotărâre revenirea la un cadru al dialogului democratic, ca singur garant al dezvoltării unei societăți libere și prospere”, a declarat șefa interimară a diplomației române, Oana Țoiu, pe pagina de socializare a MAE.
Protestul care a transformat Piața Universității într-un simbol
Evenimentele care aveau să fie cunoscute ulterior sub numele de Mineriada din iunie 1990 au început, de fapt, pe 22 aprilie, când în Piața Universității s-a format unul dintre cele mai ample proteste civice din perioada de după căderea regimului comunist.
Participanții cereau aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea interzicerea accesului în funcții publice pentru foști activiști comuniști și cadre ale Securității. Manifestanții au numit zona „liberă de neocomunism”, în timp ce președintele de atunci, Ion Iliescu, i-a catalogat drept „golani”.
Cum au degenerat evenimentele din 13 iunie 1990
În dimineața zilei de 13 iunie, forțele de ordine au intervenit pentru evacuarea Pieței Universității. Operațiunea a fost urmată de confruntări violente în centrul Capitalei. Au fost atacate și incendiate mai multe instituții, printre care sediul Poliției Capitalei, Ministerul de Interne și Televiziunea Română.
A doua zi, pe 14 iunie, mii de mineri din Valea Jiului au ajuns în București și au fost direcționați către principalele puncte considerate focare ale protestului: Piața Universității, Universitatea București, Institutul de Arhitectură, sedii ale partidelor de opoziție și redacții critice la adresa puterii.
La Universitatea din București și în Institutul de Arhitectură, minerii au lovit studenți și alte persoane aflate în clădiri, au devastat spații și au distrus bunuri. Alte grupuri au mers la sediile partidelor de opoziție, inclusiv PNȚCD și PNL, precum și la redacții considerate critice față de Frontul Salvării Naționale.
Au urmat agresiuni asupra protestatarilor, studenților, jurnaliștilor și trecătorilor, precum și numeroase arestări și rețineri.
Pe 15 iunie, minerii veniți din Valea Jiului la chemarea șefului statului de atunci, au fost adunați la Romexpo, unde au fost întâmpinați de președintele Ion Iliescu, care le-a mulțumit public pentru intervențiile în forță din București.
Ce dezvăluie documentele desecretizate ale MAE
Noua expoziție organizată de Ministerul Afacerilor Externe oferă acum o perspectivă mai puțin cunoscută asupra acelor zile.
Vizitatorii pot consulta instrucțiuni transmise de centrala MAE către ambasadele României, rapoarte diplomatice și telegrame primite din capitale occidentale, documente care surprind reacțiile internaționale după imaginile violente difuzate din București.
Potrivit MAE, documentele evidențiază îngrijorarea exprimată de partenerii externi ai României față de evoluțiile politice din țară și față de viitorul procesului democratic aflat atunci la început. De asemenea, se poate vedea că presa internațională a relatat pe larg evenimentele, iar în mai multe state occidentale au avut loc și manifestații de solidaritate cu victimele violențelor.
O rană deschisă a istoriei recente
Mineriada din iunie 1990 rămâne unul dintre cele mai disputate momente ale tranziției postcomuniste. Potrivit datelor oficiale, patru persoane au fost împușcate și au murit atunci, peste 1.388 au fost rănite, iar aproximativ 1.250 de persoane au fost ridicate de pe stradă și duse în spații de detenție.
La 36 de ani de la evenimente, Dosarul Mineriadei nu are nici astăzi o soluție definitivă, iar responsabilitățile pentru violențele din acele zile continuă să fie analizate în instanță și în spațiul public.
Expoziția dedicată evenimentelor din iunie 1990 poate fi vizitată în acest weekend, între orele 11.30 și 19.30, la sediul Biroului de Informare al Ministerului Afacerilor Externe de pe Calea Victoriei nr. 88 din București.
Ionita
30/03/2021 at 13:29
Am și eu o întrebare,dacă o persoana lucrează 12 ore de zi de luni pana vineri de la 07:00 pana la 19:00 omul acela ce mai mănâncă dacă închideți magazinele el/ea ajunge la 20:00 acasa
Carei
30/03/2021 at 19:17
Orice exagerare, indiferent de domeniu, chiar şi in cazul unei pandemi, face mai mult rău decât bine.
Unele măsuri, luate de nişte decidenţi politici, sunt atât de evident dăunatoare, incât te întrebi dacă ele au fost luate de nişte oameni normali la cap. Si asta, nu numai in România, ci şi în Franţa, totul pe fondul unei panici generalizate, induse de mass-media în rândul unei categori ale populatiei foarte influenţabile.
Uite doua mici exemple:
– Anul trecut am asistat, în vacanţă la Braşov, la o scenă incredibilă. Aleile şi băncile dintre blocuri, s-au umplut în 2-3 minute de sute şi mii de pensionari cărora li s-a permis să iasa din casă doar 2 ore pe zi, la aceeaşi oră. Ce-o fi fost în capul cretinului care, în loc să le etaleze accesul la magazine şi pe stradă, de-a lungul zilei intregi, i-a inghesuit pe toti intr-un interval de 2 ore ??? Nu trebuie să fii prea inteligent ca să-ti dai seama că asta a contribuit la răspândirea virusului în rândul lor.
– In Franţa nu ai voie să ieşi din casă dupa ora 18. Să vezi ce aglomeraţie se face in magazine, dupa ora 16-17, cănd cei care ies de la serviciu incearcă sa-şi cumpere câte ceva de mâncare şi să ajungă şi acasă pâna la ora 18. O măsură normală, logică, ar fi fost ca programul magazinelor să fie prelungit (chiar şi non-stop) pentru a scădea densitatea cumpărătorilor pe unitatea de timp. Dar e un raţionament prea subtil pentru capetele pătrate care iau astfel de măsuri groteşti.
Culmea e că ai voie să ieși după ora 18, ca să-ți plimbi cățelul. Din cauza asta, s-a ajuns să se închirieze căței, cu ora… 😃
Asta imi aduce aminte de una din variantele principiului lui Arhimede:
„Orice prost, scufundat in politică, este impins, de jos în sus, cu o forţă egală cu cantitatea de prostie dislocuită”