În primul rând, într-o astfel de cercetare este delimitată zona de studiu. Aceasta trebuie să fie suficient de mare ca să fie relevantă pentru deplasările mari ale urșilor, care de regulă pot atinge chiar și 800-1000kmp.Al doilea pas îl reprezintă perioada de eșantionare. Această perioadă trebuie să fie suficient de lungă astfel încât să existe timp pentru colectectarea suficientă de probe, dar, în același timp, suficient de scurtă astfel încât să existe asigurări că populația este demografic închisă (nu mor multe exemplare, nu pleacă mulți indivizi din zona de studiu în timpul cercetării, nu se nasc indivizi noi în timpul studiului). În cazul de față s-a lucrat aproximativ trei luni, în perioada de toamnă – august-noiembrie, atât în 2017, cât și în 2018, au explicat reprezentanţii fundaţiei.
Au fost colectate 700-750 de probe per sesiune de monitorizare. După parcurgerea tuturor văilor și a muchiilor principale din zona de studiu au fost colectate excremente și fire de păr pe care urșii le-au lăsat în urmă. În perioada 2018-2019, probele de ADN au fost analizate la un laborator al Universității din Ljubljana unde prin secvențiere de ADN a fost identificată amprenta genetică a fiecărui individ. Astfel, s-a obținut numărul de urși observați, iar în funcție de rata de recapturare a acestora a fost estimată mărimea totală a populației studiate.
Acest studiu a fost realizat cu sprijin financiar din partea Fundației OAK, respectiv din partea Comisiei Europene prin Programul Operațional Infrastructură Mare – Axa Biodiversitate.
Replicarea acestui studiu după cinci ani va permite înțelegerea tendinței populației în vederea stabilirii unor politici pe termen lung de protejare a acestei specii și pentru a diminua conflictele cu oamenii. Fundația folosește aceste date științifice pentru a administra conflictele urs-om pe fondurile cinegetice pe care le administrează. De exemplu, colectează probe de la atacurile urșilor în gospodării și identifică urșii problemă în populația deja cunoscută, astfel încât să cunoască magnitudinea problemei înainte de a lua măsuri.
Studiul realizat de Fundația Conservation Carpathia oferă recomandări de îmbunătățire a metodei de monitorizare genetică aplicabile pentru munții Carpați, fiind un model care poate fi replicat la nivel național pentru a estima numărul de urși și pentru a identifica cele mai bune tehnici de gestionare a conflictelor om-animale sălbatice.
Prevenția, cea mai bună soluție în cazul conflictelor om-urs
Fundația Conservation Carpathia coordonează prin entitățile partenere gestionarea a 4 fonduri cinegetice folosind metode moderne în folosul conservării speciilor de animale sălbatice din Munții Făgăraș, însă și în beneficiul comunităților locale și pentru protejarea acestora în fața interacțiunilor cu animalele sălbatice. Principiile de bază ale gestionării fondurilor cinegetice menționate sunt: luarea deciziilor pe fundamente științifice și prioritate maximă prevenirii conflictelor om-animale sălbatice. În acest scop a fost înlocuită vânătoarea pentru trofee cu monitorizarea animalelor și cu intervenții împotriva animalelor problematice.
