FOTO. Rezultatele unei cercetări Conservation Carpathia: 23 de râși adulți și 9 pui, pe 1.200 de hectare din Carpații Meridionali

Fundația Conservation Carpathia a finalizat cu succes primul program de monitorizare cu metode științifice, cantitative a speciei râs (Lynx lynx) într-o zonă pilot din Carpații Meridionali. Monitorizarea a fost făcută cu ajutorul camerelor foto cu senzor de mișcare și își propune evaluarea stării de conservare și menținerea unei populații viabile de râși, precum și crearea unui model de monitorizare a faunei sălbatice la nivel național.

Specialiștii Fundației Conservation Carpathia au monitorizat cea mai mare felină sălbatică a Europei, într-o zonă pilot de 1.200 kmp din estul Munților Făgăraș, Piatra Craiului și Munții Leaota. 23 de râși adulți, 9 masculi, 6 femele, 8 indivizi cu sex nedeterminat, dar și 9 pui alături de femele au fost identificați cu ajutorul celor 150 de camere cu senzor de mișcare instalate.

Cum s-a făcut monitorizarea 

Datele au fost obținute în trei sezoane consecutive de toamnă-iarnă, din 2018 până în 2020, pe parcursul a până la 105 de zile de monitorizare în fiecare sezon.

În mod tradițional monitorizarea carnivorelor mari s-a realizat în România prin numărarea urmelor pe zăpadă. Totuși, râșii se deplasează foarte mult, astfel devenind imposibil să se atribuie o urmă unui anumit exemplar, existând riscul ca același animal să fie numărat de mai multe ori. Cei de la Carpathia spun că acest lucru care s-a întâmplat în România mai ales în perioada în care erau permise cote de vânătoare la această specie.

Pentru a elimina aceste incertitudini, Fundația Conservation Carpathia a folosit o metodă modernă de monitorizare, fără capturarea și perturbarea comportamentului normal al animalului. Monitorizarea cu camere cu senzor de mișcare presupune fotografierea râșilor în habitatul lor, specialiștii identificând mai apoi râșii pe baza imaginilor obținute. Această metodă este eficientă în studierea populațiilor de feline a căror blană prezintă un tipar unic de la individ la individ, așa cum este și cazul râsului. Pe baza numărului de recapturi ale fiecărui râs, specialiștii fundației au estimat mărimea, densitatea și structura populației din zona pilot, folosind modele matematice complexe ce iau în considerare imigrația, mortalitatea, comportamentul și disponibilitatea habitatului.  

Modelele matematice au prezis o densitate de 1,7 râși / 100 kmp (interval confidență=1.1-2.6). Aceste valori de densitate sunt mai mari decât în Carpații Slovaciei, Alpii Elvețieni sau Munții Jura la granița dintre Franța, Elveția și Germania. 

Conform specialiștilor fundației, cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor lor naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, vânarea excesivă a speciilor sale de pradă, braconajul. Ca și celelalte carnivore mari, respectiv ursul și lupul, râsul este indicator al unui ecosistem sănătos și echilibrat. Menținerea unei populații viabile și sănătoase de râși reprezintă menținerea unei păduri  sănătoase, unde există atât carnivore mari, cât și speciile lor de pradă.