Aproape 30 de copii şi adulţi cu TSA (Tulburări din Spectrul AUTISM), Sindrom Asperger, ADHD, Sindrom Down, PDD NOS, care care beneficiază în mod curent de serviciile oferite de Asociaţia Copiii de Cristal fac acum şi o nouă terapie de recuperare psihomotrică, numită 3C. Terapia 3C (Conștientizare. Coordonare. Concentrare) este oferită greatuit la Asociaţia copiii de Cristal din Braşov, de instructorul de Qwan KI DO, Carmina Nicolescu. Statistic, terapia a dat rezultate în 90% dintre cazuri, observându-se progrese vizibile la copiii care au participat la sesiuni.
„Principala problemă a copiilor cu autism este neconştientizarea propriului corp. Ei învaţă pe pcarcursul vieţii, dar nu au la ce raporta ceea ce învaţă”, explică specialiştii.
Terapia 3C constă în câteva exerciţii fizice simple şi repetate, aşa cum sunt mersul în echilibru pe o bârnă sau manipularea unor obiecte. Acestea sunt menite să construiască comportamente adaptive. În urma exerciţiilor, copilul va învăţa ce înseamnă disciplină și că anumite comportamente nu sunt permise. Principiul instructorului de 3C este simplu: “încercăm să transformăm o persoană asistată într-o persoană neasistată”.
[scrollGallery id=38] Demonstratie de 3C cu Paul Cojocaru, la Asociaţia Copiii de Cristal
* La Braşov, terapie 3C se face la Asociaţia Copiii de Cristal. În acest moment, instructorul Carmina Nicolescu lucrează cu o grupă de 15 copii cu vârste între 3 şi 10 ani şi cu o grupă de 12 adulţi, cu vârste între 18 şi 40 de ani.
Terapia 3C este oferită gratuit din septembrie 2012. Părinţii care vor să apeleze la această metodă de recuperare psihomotrică pot contacta Asociaţia, pentru programări.
* Avantajul terapiei 3C este costul redus, întrucât sesiunile nu presupun echipamente didactice scumpe. Terapia 3C a fost dezvoltată chiar în România, de instructorul de arte marţiale Paul Cojocaru, a cărui muncă fost răsplătită cu un premiu la un festival al persoanelor cu autism, în Canada. El spune că terapia 3C produce rezultate, însă totul depinde şi de vârsta copilului şi de severitatea afecţiunii. „Am înregistrat până acum şi unele rezultate spectaculoase: un copil care nu ridica nasul din covor a devenit un bun practicant de arte marţiale. Însă am avut, nu demult, un copil de 17 ani, la care ne-am chinuit 6 luni până să îl facem să mişte degetele. Fiecare caz este diferit”, spune Paul Cojocaru