Anul acesta, muncipalitatea brașoveană și-a propus să încaseze, la capitolul „venituri proprii la bugetul local” suma de 179.100.000 de lei. 45% din această sumă, adică 81.120.000 de lei este „revendicată” de Roman SA, care a dat în judeacă Direcția Fiscală Brașov, solicitând returnarea impozitelor și taxelor locale.
Argumentul reclamantului este că platforma Roman este parc industrial din 2004, motiv pentru care societatea amintită beneficiază de facilități fiscale. De cealaltă parte, reprezentanții Primăriei Brașov spun că pretențiile Roman SA sunt nejustificate și, mai mult, a explicat viceprimarul Adrian Atomei, „calculele au fost efectuate în baza unui raport de evaluare care, potrivit Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, «conţine abateri de la standardele de evaluare».”
În schimb, viceprimarul susține că, potrivit evidențelor Direcției Fiscale Brașov, la data de 1 noiembrie 2013, Roman SA avea de plătit la bugetul local suma de 11.326.952 de lei, din care aproximativ 6.500.000 erau debite, în jur de 4.800.000 erau „accesorii”, adică dobânzi sau penalități de întârziere.
Definiția este problema
În 21 noiembrie, la Curtea de Apel Brașov, este un nou termen al procesului dintre Roman SA și Primăria Brașov (prin Direcția Fiscală Brașov), având ca obiect returnarea contravalorii taxelor și impozitelor locale încasate de municipalitate începând din 2004, an în care platforma Roman a primit statutul de parc industrial, printr-o Hotărâre de Guvern, dar și printr-o lege. Conducerea Roman SA susține că un efect al acestor acte normative este scutirea de la plata taxelor locale.
De cealaltă parte, oficialii Direcției Fiscale susțin că, articolul 286, aliniatul 6, din Codul Fiscal prevede: „Începând cu anul fiscal 2008, consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, datorată de către persoanele juridice în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională şi în condiţiile îndeplinirii dispoziţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007”.
Reprezentanții Direcției Fiscale, consideră că în acest caz este vorba despre interpretări diferite legislației, iar singura în măsură să clarifice situația este instanța.