Asociaţia 15 Noiembrie 1987 solicită, într-o scrisoare deschisă, Societăţii Timişoara să retragă premiul „Speranţa“ acordat procurorului general Augustin Lazăr, pe care-l acuză de poliţie politică şi îl cataloghează drept „un procuror de tip comunist, implicat în acţiuni represive“, scrie mediafax.ro.
„Statutul dumneavoastră, al «Societăţii Timişoara», prima asociaţie civică născută pe baricadele Revoluţiei anticomuniste în primul oraş-martir al României are ca scop «promovarea democraţiei, apărarea drepturilor omului, informarea corectă şi nepărtinitoare a opiniei publice interne şi internaţionale, exprimarea liberă a opiniilor, stimularea gîndirii libere şi critice în întreaga viaţă politică, economică, socială şi culturală din România», principii care caracterizează majoritatea organizaţiilor societăţii civile din România. Ceea ce particularizează însă de la bun început demersurile Societăţii Timişoara sînt obiectivele dumneavoastră, şi anume «promovarea principiilor cuprinse în Proclamaţia de la Timişoara din 11 martie 1990», cu precădere a Punctului 8 al Proclamaţiei, cu care Societatea Timişoara se confundă practic, arătînd că «rămîne fidelă principiilor acestuia», cu o intransigenţă care v-a caracterizat întreaga activitate de pînă acum“, se arată în scrisoarea deschisă adresată membrilor Societăţii Timişoara, semnată de preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu, vicepreşedintele Dănuţ Iacob şi de Lucia Hossu Longin, realizator TV, autoarea serialului „Memorialul Durerii“.
Reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 arată că membrii „Societăţii Timişoara“ s-au manifestat, de-a lungul istoriei, drept apărători constanţi ai poziţiilor anticomuniste, promotori ai reformei morale a societăţii româneşti.
“Acesta este şi temeiul solicitării noastre, de a vă cere să retrageţi premiul ”Speranţa”, pe care l-aţi acordat recent Procurorului General al României, domnul Augustin Lazăr. Am crezut şi credem cu tărie, ca şi dumneavoastră, că România ar fi avut o cu totul altă soartă, dacă în politica românească s-ar fi aplicat prevederile lustraţiei.
Viaţa politică românească nu ar fi fost atît de contaminată de foştii activişti ai partidului comunist, care au construt o ”democraţie originală”, bazată pe păstrarea şi promovarea în funcţii a celor care au făcut parte din sistemul de represiune, de la securişti şi magistraţii obedienţi poliţiei politice, la informatorii şi ”tehnocraţii” regimului comunist. Din păcate, toate demersurile dumneavoastră, de susţinere a Legii lustraţiei au fost sortite eşecului, tocmai pentru că magistraţii Curţii Constituţionale au desfiinţat-o imediat după adoptarea ei, în 2010. Ar fi fost, foarte probabil, unii dintre ei lustrabili. Ceea ce a demostrat încă o dată capacitatea de supravieţuire şi adaptare a fostelor structuri comuniste şi a moştenitorilor lor”, potrivit sursei citate.
Asociaţia 15 Noiembrie 1987 transmite că a aflat cu stupefacţie, la o zi după acordarea premiului ”Speranţa” procurorului general Augustin Lazăr, că şi acesta este un magistrat din aceeaşi categorie a lustrabililor, “un procuror de tip comunist, implicat în acţiuni represive”.
„A respins de două ori cererile de eiberare condiţionată a disidentului român Iulius Filip. Domnul Filip fusese condamnat pentru transmiterea unui mesaj către congresul de înfiinţare a ”Solidarităţii” poloneze, care a făcut atunci, în 1981, ocolul lumii şi a arătat că în România demnitatea nu a murit. Pentru curajul său de a fi salutat înfiinţarea ”Solidarităţii” a fost decorat, după căderea comunismului, personal de preşedintele Poloniei, Lech Walensa. Aflat însă în anii ’80 în penitenciarul Aiud, condamnat pentru actul său de curaj, lui Iulius Filip i-a fost refuzată atît în 1985, cît şi în 1986 eliberarea condiţionată chiar de către procurorul Augustin Lazăr, pe atunci un executat al ordinelor Securităţii, care îl consindera pe dizidentul roman drept un «anticomunist nereeducabil»”, se mai arată în scrisoare.
Reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 cataloghează acţiunea de atunci a actualului procuror general Augustin Lazăr ca fiind neîndoielnic, în mod direct şi nemijlocit una de poliţie politică, incompatibilă cu principiile “Societăţii Timişoara”.
„Înţelegem că i-aţi acordat Premiul ”Speranţa” lui Augustin Lazăr fără a cunoaşte trecutul său întunecat (aşa cum a făcut cu Iulius Filip, poate că a procedat şi cu alţi dizidenţi anticomunişti, încarceraţi pe atunci la Aiud). Acesta este şi temeiul solicitării noastre, care nu priveşte doar retragerea unei distincţii acordate unei persoane, ci respectarea propriilor dumneavoastră principii, care vă definesc activitatea şi vă caracterizează propria istorie instituţională. De aceea, în numele crezului nostru comun în valorile democraţiei şi ale bunului simţ, sperăm că vă veţi respecta principiile, dovedind că ”Punctul 8” de la Timişoara nu a murit, ca spirit al unei reformei morale a societăţii româneşti. Sînteţi primii datori să îndepliniţi aceste norme de moralitate. Sperăm că, respectîndu-vă Statutul, care îşi are rădăcinile în ”Proclamaţia de la Timişoara”, veţi retrage neîntîrziat premiul ”Speranţa”, care nu poate onora un fost procuror care s-a dovedit unealtă obedientă a Securităţii“, potrivit sursei citate.
În finalul scrisorii, reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 le cer membrilor “Societăţii Timişoara” să reflecteze la personalităţile ilustre cărora le-au fost acordate premiul „Speranţa” de-a lungul anilor.
„Ne gîndim la Majestatea Sa Regele Mihai, la Seniorul Corneliu Coposu, la Monica Lovinescu. Credeţi că ar fi acceptat să le fie alăturat numele lor, cu cel al unui procuror comunist?“, se arată în finalul textului.
Preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu, a declarat, sâmbătă, pentru MEDIAFAX, că procurorul general Augustin Lazăr nu avea cum să nu-l cunoască pe disidentul anticomunist Iulius Filip, pentru că cei care se revoltau împotriva regimului „puteau fi număraţi pe o mână”.
„Domnul Augustin Lazăr declară că nu-l cunoaşte pe domnul Iulius Filip. Credeţi-mă că nu avea cum, mai ales în funcţia dânsului, nu avea cum să nu-l cunoască, să nu uităm că totuşi Iulius Filip a primit medalie de la preşedintele polonez, nu avea cum să nu-l cunoască. În perioada când era arestat, deţinuţii politici se puteau număra pe degete, deci nu erau puşcăriaşi de drept comun. Cei care se revoltau împotriva comunisului, credeţi-mă că nu au fost aşa mulţi. Deci, în perioada aceea era Iulius Filip, era Radu Filipescu, deci chiar pe o mână puteam să-i numărăm pe cei care au fost. Acolo nu pot să comentez că are vreo vină Augustin Lazăr, că Securitatea stabilea, nu-i acord nicio vină, dar putea să spună adevărul: «da, ştiam cine este, dar dicta Securitatea» şi era foarte uşor, foarte simplu. Şi noi am fost condamnaţi în 1987, ca urmare a evenimentelor de la Braşov, a fost un proces care nu avea nicio treabă cu procurorii sau judecătorii care au participat atunci la proces, pentru că procesul a fost comandat politic, ei doar au citit nişte foi care le-au fost puse în faţă”, a detaliat Marius Boeriu.