Cu şanse ratate de promovare în prima ligă de handbal, Corona Braşov nu are perspective prea bune nici de acum în colo, cu atât mai mult cu cât nici noua conducere a clubului – destul de stufoasă la acest moment şi adusă om cu om de Primăria Braşov, din alte zone din ţară, nu pare să ştie de unde să “apuce problema” pentru a o rezolva.
În acest context, unul dintre suporterii vechi ai Coronei Braşov şi-a scris of-ul, sperând că se va găsi, într-un final, cineva care să într-un final importanţa cuvenită şi vocii suporterilor.
Redăm mai jos, textul integral:
“Este din ce în ce mai greu să rămâi fără reacție în fața tuturor lucrurilor care se petrec în sânul secției de handbal feminin de la Corona Brașov. Cel putin din poziția de suporter, care a văzut multe și a auzit multe în toată această junglă a handbalului și sportului românesc, întoxicat de interese, de culise și de o politizare excesivă.
Astfel, am decis să fac un pas în față și sa-mi spun și eu of-ul, doar nu am trăit degeaba momentele în care Rulmentul învingea Oltchimul într-o sală a sporturilor plină până la refuz, când am primit vizita marii echipe a Larvikului în finala EHF, când am fost martorul primilor pași ai Cristinei Neagu în handbalul de performanță, când am trăit teama dezastrului și emoțiile salvării de la retrogradare în 2009-2010 plecând de la doar ”2 jucătoare și 3 mingi ” în iarna acelui sezon sau când am resimțit speranța odată cu noua structura ”Corona 2010” și cu prima generație de ”coronițe” – Sorina Tîrcă, Ana Berbece, Ana Lopătaru, Daria Bucur sau Daciana Hosu, printre multe altele.
Apoi a urmat un adevărat roller-coaster, cu bucurii, performanțe și eșecuri, dar întotdeauna mânați toți de aceeași pasiune dată de tradiția handbalului brașovean și de acea feerie galben-albastră care ne-a adus la un loc cu ocazia fiecărui meci. Reușeam, mai greșeam, dar învățam și deveneam tot mai buni. Până la un flash de lumină, care ne-a deconectat…
Ultimii 2 ani de Corona s-au tranformat într-un vis ciudat, nici măcar coșmar nu îl poti numi. Simt de parcă ne-am pierdut identitatea, iar acest club a devenit o vacă de muls pentru o serie de oportuniști, politici sau chiar din fenomenul sportului, cu tot felul de interese și fără dorința de a performa.
Cu un buget care i-ar face pe mulți din Liga Națională invidiosi, și cu mult peste sezoanele în care performam la vârf, Corona Brașov, versiunea 2020-2022, se zbate în mediocritatea Diviziei A, nereușind de 2 ani să revină acolo unde îi este locul. Echipa a ajuns cobaiul unor antrenori și manageri de secție ”wanna-be”, a căror obiective sunt imposibil de înțeles în contextul dat și știind toată lipsa de reactie și proactivitate din partea lor, pe modelul – ”vremea trece, leafa merge”.
Am început să trag semnale de alarmă în mediul online încă de la primul meci văzut, acasă, astă-toamnă, cu Constanța. Jocul arătat de echipă a fost unul sărac tehnico-tactic, iar la fiecare greșeală sau eroare comisă, antrenorul rămânea pasiv pe margine. La Corona Brașov nu vedem o construcție de joc, nu vedem scheme, jocul de la centru lipsește cu desăvârșire, la fel și relația dintre linia de 9m și pivot. Echipa este una tânără, este nevoie de foarte mult antrenament de individualizare, însă evoluția sportivelor de-a lungulor lunilor a fost una plată, nici mărcar nu putem spune că echipa avut zile bune sau zile proaste. Un joc lipsit de formă, iar în perioadele de pauză competițională am fost doar parteneri de antrenament pentru diverse alte echipe, în loc să muncim tehnico-tactic.
După 2 înfrângeri și un egal, la jumătatea campionatului divizionar, cu lacătul pus pe ușa promovării în Liga Florilor, antrenorul principal și managerul secției se încăpățânează să țină cu dinții de contract și să îngroape și mai mult handbalul brașovean. În declarații le pare rău, își arată compasiunea față de brașoveni, dar când vine vorba de fapte, pauză totală, aceeași pasivitate rece.
Echipa de handbal a Coronei are nevoie de experiență și valoare, atât pe banca tehnică, cât și in lotul de sportive. Dacă vrem să ajutăm tineretul să progreseze, iar echipa să promoveze, direcție e clară – antrenor capabil și întăriri de lot. Apoi, cu profesionalism, muncă sănătoasă si ambiție vor veni și rezultatele.
Eu nu-l rog pe Alin Bondar să demisioneze, ci îi cer demisia dacă are un minim gram de respect față de Brașov. Și nu exagerez când spun că vorbesc poate și în numele multor celor care deunăzi umpleau sala D.P Colibași, atunci când ”mii de inimi dădeau în clocot”, ca să parafrazez un vers din imnul Rulmentului, compus de regretatul Socaciu.
Încă mai sper….
Luptă, Corona!”
Februarie 2022 Mihai Pârvulescu