Dragă Dan,
Partidul suferă si noi ne certăm între noi. Am propus soluții și am primit o explozie de nervi din partea ta, fără să îi dai 24 de ore documentului propus. Îmi ceri consens și îmi oferi ieșiri la televizor. Îmi e dificil să înțeleg ce propui partidului în afară de a-i exclude pe cei care nu sunt cu tine.
Am văzut mesajul tău și aș vrea să îți răspund la câteva dintre întrebările pe care le ai. Dar înainte de a deschide lista de răspunsuri, aș vrea să contextualizăm situația. Îți mulțumesc că mi-ai oferit câteva luni de liniște, după cum singur recunoști, dar rămân uimit de formulare, pentru că nu înțeleg la ce folosesc aceste luni de liniște și de ce trebuia să mi le oferi. Eu nu căutam liniște, ci colaborare și construcție.
Eu am vorbit permanent cu tine și chiar astăzi, înainte de prezentarea acestui program, am avut o foarte lungă discuție pe marginea lui. Nu îți înțeleg deloc supărarea, după cum nu înțeleg de ce trebuia să îmi oferi răgaz după finalizarea alegerilor interne.
Eu rămân fidel modului meu de a fi și el se rezumă la dialog cu colegii, la forța argumentelor și la lipsa oricărei forme de adversitate în interiorul echipei. Am făcut-o la guvern, am făcut-o în Comisia Europeană și am făcut-o peste tot unde am lucrat. Și, da, mi-am dorit și îmi doresc să lucrăm în echipă, să luam decizii pe bază de argumente, nu de apartenență la o tabără sau alta.
Competiția pentru mine nu înseamnă scandal și iritare, e necesară în procesele electorale, iar după finalul lor reintru în starea de echilibru și colaborare pe care le cred necesare pentru bunul mers al unei organizații.
Revenind la program, existența sa are un sens politic în ceea ce mă privește. Am promis în campania internă o serie de lucruri pe care intenționez să le fac ca urmare a propriei mele promisiuni și a mandatului pe care l-am primit.
Votul membrilor, majoritar și democratic, mă îndatorează. Dacă nu pot să fac ceea ce am promis înseamnă că fie nu mă țin de cuvânt, fie nu am mijloacele necesare pentru a pune în practică promisiunile. În ambele situații, mandatul de președinte e golit de sens. Or, eu nu simt nevoia de a sta în vitrină. Nu am de gând să aștept alegerile prezidențiale din 2024 în speranța că poate se așează lucrurile și prind o candidatură.
Mandatul meu e de a face din USR un partid competitiv, așa că am propus o serie de măsuri concrete. Măsurile acelea le-am avut și în programul cu care am candidat în partid și am căutat să vin cu lucruri de bun-simt, pornind de la ce am văzut în partid.
După cum arată statutul partidului astăzi, este imposibil ca președintele să poată contribui la bunul mers al lucrurilor singur. E mai degrabă decorativ, prezidează niște ședințe și dă declarații folosindu-se de titulatura pe care o are. Or, eu am propus un mandat de doi ani concentrat pe reformarea partidului și pe pregătirea lui pentru alegerile din 2024.
Din motivul acesta te-aș întreba dacă tu crezi că suntem pregătiți pentru 2024, când vom avea patru rânduri de alegeri cruciale, și dacă tu crezi că așa cum funcționează partidul nostru astăzi avem vreo șansă să oferim altceva cetățenilor astfel încât să avem speranța că putem câștiga alegerile. Răspunsul meu este NU. Suntem departe de a fi un partid capabil de a crește electoral, am ajuns pe locul patru în sondaje și perspectiva de a urca mai sus este minimă în condițiile actuale.
E datoria mea de președinte de a propune un plan, e datoria mea de om care se consideră responsabil să încerc să schimb ceva și e de datoria mea să plec dacă nu există voință politică în procesul de reformă.
Da, am nevoie de susținerea BN (care a fost ales de Congres) pentru a aplica un program cu care am fost ales de către membri. BN are și alte proiecte, priorități etc. Unele le-am adoptat, altele le vom discuta în viitor, probabil. Ceea ce propun eu aici sunt câteva priorități cu care am fost ales și în virtutea acestei legitimități le propun spre aprobare.
Dragă Dane, nu arunc nimic în aer, nu am intrat cu picioarele peste alegeri, nu caut să am control intern și să dau o luptă pentru putere. Am să-ți atrag atenția asupra a două lucruri însă.
Spui că ai condus „un partid complicat ca nici altul”. Ei bine, dagă Dane, partidul de astăzi include mii de membri PLUS care merită respectați și conduși la fel ca cei din vechiul USR, partidul de astăzi include membrii de mâine pentru care nu facem nimic să ne asigurăm că se vor înscrie în partid, partidul de astăzi trebuie să se mândrească și cu altceva decât cu capacitatea de a supraviețui unei lupte interne permanente.
Te rog să te întrebi de ce pleacă membrii zi de zi din partid, de ce partidul exclude cu ardoare membri, de ce suntem într-un zbucium care nu se mai termină și să îmi spui de ce capacitatea de a avea ficat și de a încasa fără să clipești este cea mai mare calitate a unui politician în România.
Cu regret, în acest punct nu suntem pe aceeași lungime de undă. Nu cred că România se va schimba cu forța, ci cu vorba bună și nu cred că un partid va crea un val de entuziasm dacă nu e în stare să se organizeze și să performeze, ci doar să peticească orgolii și nemulțumiri.
Și, în al doilea rând, vorbești de democrația specială existentă în organizația noastră. Democrația presupune să recunoști când ești învins și să nu crezi că recunoașterea te face un om special sau că te face mai slab. Să recunoști când ești învins face parte din regulile jocului și nu e un merit personal. Abia când nu recunoști are valoare și arată că nu poți să accepți votul și democrația ca atare.
Și dacă îmi vorbești de democrație, te rog să îmi acorzi și mie ocazia să mă pot exprima în limitele ei. Statutul îmi cere să propun un program ca președinte, ceea ce tocmai am făcut. O eventuală respingere sau lipsă de acceptare a sa prin evitarea votului golește de sens programul ca atare și persoana care îl propune. Or, e o chestiune de onoare să nu continui ceva ce nu se poate construi.
Ai șansa ca membru al BN-ului să alegi ce-ți dorești pentru viitorul nostru comun. Și face parte din jocul democratic.