În Brașov, banul public pare să fi ajuns o monedă de schimb între două tabere ocupate să-și paseze vina, în loc să-și asume responsabilitatea. De ani de zile asistăm la același scenariu obositor: „greaua moștenire” versus „noi am venit să reparăm”. Și în timp ce fostul și actualul primar își trimit săgeți prin postări „piaristice” pe social media, orașul real – cel în care trăim noi, cetățenii – pare că se duce de râpă. Străzile crapă, infrastructura cedează, iar încrederea oamenilor se topește la fel de repede ca asfaltul turnat prost.
Cel mai recent exemplu este ce s-a întâmplat aseară pe strada Mihai Viteazu. După o simplă vijelie, asfaltul turnat acum mai puțin de doi ani a fost literalmente ridicat de pe sol, ca un covor prost întins într-o bucătărie de garsonieră. Asta nu e o metaforă poetică, e realitatea tristă a unei lucrări prost făcute, plătite din bugetul orașului.
Și acum întrebările firești:
- Cine a contractat aceste lucrări?
- Cine le-a supervizat?
- Cine, când, cum, de ce a semnat recepția?
- Și mai ales, cine răspunde când banii brașovenilor sunt aruncați pe lucrări care cedează la prima ploaie serioasă?
Într-un oraș normal, aceste întrebări ar declanșa un val de verificări, poate și demisii, asumări publice. În Brașov, în schimb, declanșează postări pe Facebook. Fiecare tabără profită de moment pentru a arăta cu degetul spre cealaltă. Fostul primar spune că a lăsat proiecte bune, actualul acuză că a preluat „bombe cu ceas”.
Cei care ar trebui să rezolve problemele reale se întrec în narative despre „cine-i mai gospodar” sau „cine a lăsat orașul în paragină”. Între timp, postacii lor de serviciu bifează like-uri și dau share la poze cu străzi ude, comentând ironic despre vechii sau noii „gospodari”.
Ce să zic! Pe noi, oamenii de rând, nu ne interesează războaiele voastre personale – vrem străzi care nu crapă, trotuare care nu îi pun pe oameni în pericol, servicii publice care funcționează și o administrație care își face treaba.
E momentul ca administrația locală (indiferent care e aia și cine o conduce vremelnic) să înțeleagă că Brașovul nu e un ring de box electoral sau loc de plătit “polițe”, ci un oraș care merită respect. Iar respectul începe cu munca făcută bine și REAL, nu cu comunicate scrise și ilustrate frumos, „ca să ia ochii” pe social media.