România formează o nouă generație de medici specializați exact în zonele care ar putea face spitalele și sistemul medical să funcționeze mai bine — respectiv cele de management și sănătate publică, dar riscă să-i piardă înainte să-i poată folosi. Iar pentru județe precum Brașovul, unde presiunea pe spitale, prevenție și management sanitar este tot mai mare, semnalul de alarmă este unul important.
Un studiu național făcut public luni arată că aproape 70% dintre medicii rezidenți în sănătate publică și management iau în calcul plecarea din țară, dacă nu găsesc oportunități profesionale clare în România.
Ce arată studiul despre intenția rezidenților de a rămâne în țară:
- 16,5% spun că vor să plece sigur;
- 53,6% spun că ar putea pleca, în funcție de oportunități;
- doar 31% spun clar că vor să rămână în țară.
Nu fug de profesie, fug de sistem
Paradoxul este că acești tineri medici nu sunt dezamăgiți de pregătirea lor profesională. Din contră, studiul realizat de Disciplina de Sănătate Publică și Management a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD), în colaborare cu Asociația Română de Sănătate Publica și Management Sanitar (ARSPMS) și cadrele universitare de la Disciplinele de Sănătate Publică și Management ale Universităților și Facultăților de Medicină din București, Timișoara, Cluj, Iași, Târgu Mureș, Constanța, Craiova, Sibiu, Brașov, Oradea și Galați, cu sprijinul Colegiului Medicilor din România arată că 97,6% dintre rezidenți spun că sunt mulțumiți de formarea primită.
Problema apare însă după rezidențiat, când se lovesc de lipsa locurilor de muncă, incertitudinea privind posturile din sănătatea publică, birocrație, și influența politică în deciziile din sistem, dupîă cum arată același studiu.
Cu alte cuvinte, România pregătește specialiști, dar nu reușește să le ofere un traseu clar în sistem.
Noua generație de medici nu mai vrea doar „spital clasic”
Studiul făcut public ieri și numit „Traseul în carieră al Medicilor de Sănătate Publică și Management din România” a fost realizat în perioada septembrie-decembrie 2025, pe un eșantion de 184 de medici (aproximativ 50% din totalul medicilor activi în specialitate), și analizează parcursul profesional, motivațiile, barierele și perspectivele de carieră ale acestora.
Cele mai importante rezultate ale cercetării, legat de intenția rezidenților de a lucra în management medical și sănătate publică:
- 58,8% preferă un mediu non-clinic;
- 53% sunt interesați de promovarea sănătății;
- 46% vor să lucreze în prevenție;
- 36% sunt atrași de managementul sanitar.
Practic, rezultatele studiului arată o schimbare importantă de mentalitate, prin faptul că tot mai mulți tineri aleg specializarea de Sănătate Publică și Management Medical, în mod conștient, ci nu ca soluție de compromis.
Specialiștii „traduc” acest lucru prin faptul că noua generație de doctori nu mai vede medicina doar prin prisma cabinetului sau a blocului operator, ci și ca pe o profesie care poate schimba sistemul din interior.
Puțini specialiști, multă nevoie de ei
Deși există interes pentru această specializare în rândul tinerilor medici, la nivel național, numărul acestora rămâne redus. De exemplu, datele Colegiului Medicilor arată că în România, în septembrie 2025 existau 199 de medici specializați în Sănătate Publică și Management, cu aviz de liberă practică. În aprilie 2026 numărul a acestora crescuse până la 213, iar Colegiul Medicilor arată că sunt în pregătire în prezent, aproximativ 270 de rezidenți care au ales această specializare.
Ce pierd, de fapt, orașe precum Brașovul
În percepția publică, medicul este adesea asociat exclusiv cu consultația, garda sau sala de operație. Însă specializarea de Sănătate Publică și Management este una esențială pentru felul în care funcționează sistemul „din spate”.
Sunt medicii care pot contribui la organizarea mai bună a spitalelor, reducerea haosului administrativ, dezvoltarea serviciilor de prevenție, folosirea inteligentă a datelor medicale, sau construirea unor politici sanitare bazate pe realitate, nu pe improvizație.
Într-un județ ca Brașovul, cu spitale medii și mari, unități sanitare aflate constant sub presiune și nevoi tot mai mari în zona de sănătate publică, acești specialiști ar putea fi exact veriga care lipsește între medicina propriu-zisă și administrația care o susține.
