Transhumanţa carpatică, înscrisă în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural. Bran, Moieciu și Săcele, localitățile brașovene unde se face transhumanță

Transhumanţa carpatică, parte a vieţii pastorale tradiţionale, a fost înscrisă în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, acesta fiind primul pas pentru înscrierea în Patrimoniul UNESCO, informează Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

“Înscrierea elementului cultural în Patrimoniul Cultural Imaterial Naţional este doar un prim pas, procesul de înscriere a Transhumanţei carpatice în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO fiind de asemenea demarat, în cadrul unui dosar multinaţional la care participă 10 state. Înscrierea în patrimoniul UNESCO va permite o mai bună punere în valoare a dimensiunii economice şi sociale a acestui fenomen cultural viu şi adoptarea unor măsuri care să permită transmiterea sa către generaţiile viitoare”, se arată într-un comunic al MADR remis AGERPRES.

Transhumanţa carpatică este un fenomen economic, cultural, social, demografic şi ecologic, ce a determinat exploatarea de noi spaţii de păşunat, schimbul de elemente culturale între indivizi şi comunităţi, apariţia de drumuri comerciale, înfiinţarea de noi aşezări, crearea de toponime şi antroponime, contribuind astfel la menţinerea unităţii poporului român. 

“În pofida declinului pe care păstoritul transhumant l-a suferit în ultimele decenii, această ocupaţie cu caracter istoric a poporului român continuă să reprezinte mijlocul principal de existenţă al unui număr important de păstori din zonele montane, ce conservă trăsăturile unei economii pastorale alcătuită pe parcursul secolelor. Astăzi, transhumanţa reprezintă un ansamblu complex de practici şi cunoştinţe ce privesc animalele, păşunatul la altitudine, meşteşugurile şi produsele stânei, comunitatea pastorală şi ritualurile ei, conferind identitate satului pastoral montan cu specific transhumant şi gospodăriei ţărăneşti pastorale”, susţin reprezentanţii MADR. 

Documentul de înscriere a Transhumanţei carpatice în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial a fost redactat prin colaborarea între experţi din Comisia Naţională a Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii, specialişti din Agenţia Naţională a Zonei Montane, organism aflat în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În cadrul acestui proces de înscriere, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a contribuit la întreaga procedură, constituirea grupului de lucru realizându-se la iniţiativa echipei Agenţiei Naţionale a Zonei Montane în colaborare cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Potrivit sursei citate, inventarierea unor practicanţi activi ai transhumanţei, implicarea acestora în procedura de înscriere, facilitarea legăturilor dintre păstorii transhumanţi şi experţii nominalizaţi de Comisia Naţională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial în vederea documentării culturale a fenomenului precum şi formularea de propuneri de protejare şi conservare sunt doar câteva dintre activităţile desfăşurate în acest demers. 

“Implicarea echipei Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în procedura de înscriere a unui element cultural în Patrimoniul Cultural Imaterial Naţional a fost o acţiune necesară, care vine în întâmpinarea nevoilor păstorilor care încă mai practică o transhumanţă reală şi una dintre modalităţile de protejare a păstoritului în Carpaţi. Conservarea acestui fenomen încă viu va permite transmiterea către noile generaţii a unui bagaj extrem de complex de practici, cunoştinţe şi ritualuri pastorale legate de relaţia om-animal-natură”, se mai arată în comunicat. 

Reprezentanţii MADR susţin că evidenţierea dimensiunii culturale a păstoritului transhumant creează premisele necesare pentru o mai bună punere în valoare a produselor stânei. În viitor, însoţirea turmelor în transhumanţă poate constitui o experienţă turistică inedită, drumurile transhumanţei digitalizate într-o hartă virtuală a transhumanţei pot deveni trasee turistice, iar stâna poate deveni un obiectiv montan căutat, unde călătorul poate să trăiască o experienţă de viaţă în armonie cu natura, cu animalele, cu hrana şi originile sale.

Potrivit documentului, transhumanţa în România se realizează în prezent în următoarele zone: Muscel, Bran – Moieciu, Mărginimea Sibiului, Covasna, Săcele-Braşov, Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi, Novaci, Perişani, Mărginimea Sebeşului, Vrancea, Nucşoara, Depresiunea Petroşani şi Depresiunea Sângeorz Băi.