În 10 iunie noul manager al RIAL a anunțat că societatea va trece printr-o reorganizare. În primă fază, planul noului manager, Sorin Jula, este ca cei mai mulți dintre salariații să aibă, timp de o lună (15 iunie – 15 iulie), contracte de muncă de 4 ore pe zi, ceea ce presupune o înjumătățire a salariilor. De asemenea, Sorin Jula a anunțat că nu se vor mai da tichetele de masă și alte bonusuri stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă.
Problema este că pentru reduce programul de lucru și pentru a tăia celelalte beneficii salariale, managerul are nevoie de acordul salariaților. Și este greu de crezut că cineva va semna de bunăvoie pentru a primi mai puțini bani.
Concret, pentru ca salariații să lucreze 4 ore pe zi va fi nevoie de o modificare a contractului individual de muncă (prin act adițional), iar în Codul muncii, la articolul 41 se arată: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”.
Altfel spus, reducerea timpului de lucru și, implicit a salariului, se poate face numai dacă este de acord salariatul.
În ceea ce privește tichetele de masă și celelalte bonusuri, acestea sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, care are putere de lege. Ba mai mult, în Codul Muncii, la articolul 11 se arată:
„Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă”.
La RIAL, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate expiră în toamnă.
Practic, dacă nu li se acordă tichetele de masă, salariații au dreptul legal de a declanșa conflictul de muncă, pentru că angajatorul nu respectă clauzele din Contractul Colectiv de Muncă.
În aceste condiții, managerul RIAL nu va avea de ales și va trebui să se așeze la masa negocierilor și să îi convingă pe salariați să „o lase baltă”.
Noul manager ar putea invoca Legea nr.58/2021, care prevede posibilitatea ca patronii să reducă cu 80% timpul de muncă lunar al angajaților, cu acordarea unei indemnizații de 75% din salariul de bază aferent orelor de reducere a programului de lucru, pe perioada stării de urgență, de alertă sau de asediu, plus încă 3 luni după încetarea acesteia.
Dar, legea respectivă, la art. 1 (2), prevede că:
„Acolo unde există organizaţii sindicale îndreptăţite să negocieze contractul colectiv la nivel de unitate, astfel cum acestea sunt definite în Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau reprezentanţi ai salariaţilor, măsura de reducere a timpului de muncă prevăzută la alin. (1) se ia de angajator cu acordul organizaţiei sindicale îndreptăţite să negocieze contractul colectiv ori, în cazul în care aceasta nu există, cu reprezentanţii salariaţilor”. Art. 1 alin (1) al legii amintite prevede: „Prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul reducerii temporare a timpului de muncă, determinate de instituirea stării de urgenţă/alertă/asediu, în condiţiile legii, pe perioada stării de urgenţă/alertă/asediu, precum şi pe o perioadă de până la 3 luni de la data încetării ultimei perioade în care a fost instituită starea de urgenţă/alertă/asediu, angajatorii au posibilitatea reducerii timpului de muncă a salariaţilor cu cel mult 80% din durata zilnică, săptămânală sau lunară, prevăzută în contractul individual de muncă”.
Pe scurt, situația este următoarea: managerul a decis să reducă cheltuielile. Cum? Prin diminuarea fondului de salarii. Nu are legea de partea lui, așa că va trebui să obțină semnătura salariaților și a sindicatului. Dacă salariații nu vor face nici un pas înapoi, mai ales că legea e de partea lor, managerul va fi pus într-o situație destul de complicată.
Despre pierderile de la RIAL, AICI: