FOTO VIDEO| O zi din viaţa unui pedagog în comunitățile rome din județul Brasov. La pas prin Măieruș, Ormeniș și Augustin

Ciprian Pârvu & Mihaela Parghel

Universitatea Transilvania din Brașov a primit, săptămâna aceasta, vizita a doi profesori de la Universitatea Minho, Portugalia. Dr. Sara Balonas și Dr. Ana Guilhermina Duarte Melo sunt specializate pe comunicare strategică, comunicare socială, publicitate și marketing aplicate cauzelor sociale și activismului. În vizita de la Brașov, pe lângă predarea unor cursuri la Facultatea de Sociologie și Comunicare, ele au fost interesate să viziteze comunități de romi din judeţul nostru și să asiste la proiecte sociale implementate pentru acestea.

 

Acesta a fost contextul care ne-a oferit, şi lor, şi nouă, în calitate de „gazde” şi „traducători”, oportunitatea să asistăm la exemple memorabile de muncă asiduă și dăruire, pentru acei mici paşi înainte, în încercarea de a construi o viaţă mai bună pentru comunităţile de romi din judeţul Braşov. O muncă depusă de Doru Dima şi de colegii săi din trei localităţi în care populaţia romă este majoritară: Măieruş, Ormeniș şi Augustin.

Aşadar, am avut ocazia să facem parte, pentru o zi, din viața lui Doru Dima – sociolog, consilier școlar şi mediator comunitar. Doru este absolvent de origine romă al Facultăţii de Sociologie şi Comunicare, de la Universitatea Transilvania, iar în prezent, este doctorand, profesor psihopedagog la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov și unul dintre membrii activi din comunitățile locale de romi.  El a mediat vizitele noastre la Măieruş, Ormenis şi Augustin şi ne-a prezentat modul în care încearcă să îi determine pe romii din aceste localităţi să se îndrepte spre educaţie, ca formă de a-şi crea, pe termen lung, un trai mai bun. 

Prima oprire: Măieruş, comuna cu una dintre cele mai mari aşezări de romi din regiune

Prima noastră destinație a fost Măieruș, o comună situată la 32 de kilometri de Brașov şi  37 km de orașul Rupea, care găzduiește una dintre cele mai mari așezări de romi din regiune, după cea din Gârcini, Săcele.  Statisticile din 2011 arată că 38,97% din populaţie s-a declarat de etnie romă, dar realitatea din teren poate demonstra cu uşurinţă altceva. 

Doru Dima spune că,  atât pandemia, cât și perioada post-pandemie au dus la o creștere accentuată și accelerată a abandonului școlar în rândul copiilor romi; oricum, acest fenomen este alimentat, după  cum se ştie, de sărăcia, care în această parte a judeţului se simt mai mult ca oriunde.

Dar un aspect cheie de care Doru a reușit să profite pentru comunicarea directă cu comunitatea de la Măieruș este religiozitatea locuitorilor. Majoritatea romilor din regiune aparțin denominațiilor creștine neo-protestante, în principal credinței penticostale. În ziua în care l-am vizitat, cu ajutorul pastorului penticostal local – care este un lider de comunitate foarte influent, Doru a reușit să obțină acces la comunitatea „insulară” și să adune oameni în biserică, pentru o prezentare a ideii sale despre necesitatea educaţiei. 

Povestea lui Gabriel, copilul rom abandonat la naştere, trăit prin gări, dar care ani mai târziu a ajuns consilier şi inspector şcolar  

Când am intrat în clădire, am fost întâmpinați de un cântec religios care ne-a amintit de genul „Christian rock” american sau de muzica worship, cu influențe evidente de romani. Biserica era plină de mame, tați, copii și câțiva bunici, toți așteptând cu răbdare ceea ce era pregătit pentru ei, de către pastor şi de către Doru.  Ceea ce a urmat a fost un apel la acțiune și prezentarea câtorva mărturii ale unor romi care au reușit să aibă succes în viață, în ciuda condițiilor dure în care au trăit. A fost ideea cu care Doru Dima a crezut că poate avea cel mai mare impact asupra comunităţii locale şi…  chiar aşa s-a întâmplat.

Cel mai puternic testimonial a fost cel a lui Gabriel Stoica, un bărbat care a fost abandonat ca nou-născut, abuzat ani de zile într-un orfelinat şi trăit în sărăcie,  dar care a fost determinat să fie de ajutor celor din jurul său şi să studieze. Cu ajutorul unei organizații baptiste, a reușit să aibă un acoperiș deasupra capului și să-și urmeze cariera în sistemul educațional. Acum este consilier pe probleme de educație pentru romi și inspector școlar.  (VEZI POVESTEA LUI GABRIEL STOICA AICI) 

Punctul culminant al evenimentului a fost un apel video live cu Gabriel, care s-a adresat sălii pline de localnici în încercarea de a-i motiva să-și trimită în continuare copiii la școală și să încerce în mod activ să-și depășească  condiţia. Fiind el însuși un neoprotestant, el a reușit să fie relatabil și să-și aleagă cuvintele în așa fel încât să poată avea un impact emoțional vizibil asupra mai multor membri ai comunităţii. Unii au fost vizibil marcaţi, aşa că nu au putut să-şi stăpânească lacrimile.

În timp ce explicam totul profesoarelor portugheze, ele au fost foarte impresionate și inspirate de abilitățile de comunicare strategică ale lui Gabriel, care în multe momente, a folosit pilde religioase pentru a-şi transmite mesajul către această comunitate penticostală. Întâlnirea s-a încheiat cu Doru amintind de a organizarea unui consiliu comunal al părinților care să faciliteze dotarea si mobilizarea copiilor la școală.

 În contextul deja creat de mărturia lui Gabriel, apelul lui Doru Dima a prins şi mai bine.

A doua oprire: Ormeniș – locul unde Doru Dima vrea să amenajeze un centrul cultural şi educaţional  

În drum spre a doua destinație ne-am oprit în comuna vecină, Ormeniș, unde „povestea” este abia la început. Aici, Doru intenționează să transforme o casă recent cumpărată într-o instituție de cultură locală – un fel de muzeu viu combinat cu un restaurant, un studio pentru evenimente și zone dedicate spectacolelor de dans tradițional. Toate cu scopul de a prezenta diferite aspecte ale tradițiilor rome,  ca o versiune în miniatură a Muzeului Satului Românesc. Pe lângă aspectul său cultural, casa are scopul să stimuleze economia locală prin implicarea producătorilor, artizanilor, elevilor și artiștilor locali. Deocamdată, Doru a făcut aici abia primii paşi dar este încrezător că va ajunge până la capăt şi cu acest proiect. 

Augustin – un centru educaţional unde părinţii sunt şi ei  „elevi”  

Dacă Măieruș a fost un exemplu de „control al daunelor” și comunicare strategică, destinația finală, Augustin, a fost dovada a ceea ce se poate face cu suficientă muncă depusă și, evident, cu suficientă finanțare. La fel ca celelalte, şi această comunitate are o problemă cu abandonul școlar, iar pentru a aborda această problemă, cu fonduri europene a fost construit un centru educațional modern și bine dotat. Deși nu este acreditat drept școală, centrul are misiunea de a ajuta copiii din medii defavorizate să ajungă din urmă copiilor mai norocoși. 

Când am vizitat centrul, alături de invitatele noastre din Portugalia, am fost întâmpinați inițial de micul atelier din fața intrării, unde câțiva copii lustruiau și reparau o bicicletă veche împreună cu supraveghetorul lor. Obiectivul: un mountain-bike de viteză!

În interior, prima cameră pe care am vizitat-o a fost un „laborator de design”. Aici le-am cunoscut pe Rodica şi Teodora,  care proiectau paletele de culoare ale bicicletelor într-o aplicație de pe laptopurile din dotarea centrului.

Tot aici, Dani, un copil pasionat de muzică, „ne-a făcut o cântare” la microfonul montat la boxele din laborator. Doru spune că băiatul are talent şi, ceea ce este foarte important, este determinat să exerseze şi să evolueze. Este motivul pentru care îl ia cu el la evenimentele unde poate fi promovat.

„Am vorbit cu un profesor de canto, care să îl ajute pe Dani, dar este la Braşov. Deocamdată trebuie să ne gândim la o modalitate de a asigura transportul. Până atunci, exersează aici şi de fiecare dată când pot, îl duc la unele evenimente, unde îşi poate expune talentul”, spune Doru Dima. 

 

„Clubul părinţilor” – întâlnirile pentru consiliere şi sfaturi practice 

În altă sală de clasă din apropiere, elevilor –  atât celor români, cât și celor romi, li se preda limba română. Clădirea este dotată și cu o bucătărie pentru a pregăti mese pentru copii. De altfel, Doru Dima spune că masa pe care o primesc copiii este un bun stimulent pentru a-i aduce la şcoală: „Dacă pentru alţi copii (din zona urbană, n.r) aceste alimente nu contează, aici ele sunt binevenite”. Centrul educațional găzduiește, de asemenea, un teren de sport multifuncțional, care este mai tot timpul plin, și două birouri pentru sesiuni de terapie / consiliere individuală și de grup.

În interiorul unuia dintre aceste birouri, Doru acționează ca instructor pentru mamele care doresc să învețe abilități de comunicare și cunoștințele generale pentru a-și ajuta mai bine copiii în călătoria lor educațională. De altfel, am vrut să ştim câţi copii beneficiază de serviciile acestui centru, iar Doru ne-a spus, cu sinceritate, că nu ştie un număr exact. Ne-a povestit, în schimb, că, în timp ce colegii săi lucrează direct cu copiii, munca sa cea mai susţinută este cu părinţii – care sunt „undeva peste 100”. Prin întâlniri săptămânale de consiliere, care sunt transformate mai degrabă în întâlniri „ca de club”, pe părinţi vrea să îi facă să înţeleagă cât de important este să îşi dea copiii la şcoală, să se susţină reciproc şi să se comporte ca membri activi ai comunităţii. Şi lucrurile par să prindă contur:

„Dacă la început, la întâlnirile noastre, eu eram cel care aducea apă, prăjiturele, cafea, ceai… uşor, uşor, fără ca nimeni să le fi cerut, au început şi ei să contribuie”, povesteşte Doru despre „comunitatea părinţilor” care se conturează aici. 

Cei doi profesori au fost foarte impresionați de toate aceste proiecte, iar parcursul lor cultural scurt, dar  intens, le-a schimbat întreaga perspectivă asupra comunităților defavorizate din România. Experiența a subliniat, de asemenea, că în timp, cu ajutorul unor mentori precum Doru Dima, acestea au o șansă bună pentru minimizarea disparitălilor economice și a discriminării sociale.