Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a murit joi seara, la vârsta de 96 de ani. Regina Elisabeta a II-a a urcat pe tron în 1952, având o domnie de 70 de ani.

Anunțul a fost făcut de către Palatul Buckingham.

Britanicii au sărbătorit în iunie jubileul de platină al Reginei Elisabeta a II-a, la împlinirea a șapte decenii de domnie. Niciodată un suveran britanic nu a domnit atât de mult. Este puţin probabil ca un altul să atingă o astfel de longevitate: Charles, prinţul moştenitor are 73 de ani, fiul său în curând 40 de ani.

Primul copil al regelui George al VI-lea

Prinţesa Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind primul copil al prinţului Albert, duce de York (viitorul rege George al VI-lea), cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea şi al reginei Mary, şi al Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York (Regina-Mamă).

A fost botezată la Palatul Buckingham, la 29 mai 1926. Lilibet, după cum era strigată de membrii familiei sale, şi-a petrecut primii ani de viaţă în reşedinţa londoneză din Piccadilly 145, aparţinând părinţilor săi, şi la White Lodge în Richmond Park. A copilărit în casele de la ţară ale bunicilor săi paterni şi materni. În 1930, s-a născut sora sa, prinţesa Margaret Rose (care a murit la 9 februarie 2002).

Prinţesele au studiat acasă, asemenea altor fete ce proveneau din familii înstărite. Au luat lecţii de franceză, matematică, istorie, dar şi lecţii de dans, muzică şi artă, echitaţie şi înot. Odată cu urcarea pe tron a tatălui său, prinţesa Elisabeta a început să studieze istoria şi dreptul constituţional, pregătindu-se pentru o viitoare domnie, potrivit biografiei publicate pe site-ul royal.gov.uk.

Soarta prinţesei Elisabeta s-a schimbat în întregime odată cu decesul bunicului său, suveranul George al V-lea, la 20 ianuarie 1936. Regele Edward al VIII-lea a abdicat în decembrie 1936, tronul revenindu-i ducelui Albert de York, primul în linia de succesiune, tatăl prinţesei, care a devenit regele George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, luând titlul Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.

Regina Elisabeta a II-a, căsătorită cu Printul Philip peste sapte decenii

La 9 iulie 1947, era anunţată logodna prinţesei Elisabeta şi a prinţului Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei. Cei doi se cunoscuseră cu 13 ani în urmă, la nunta verişoarei prinţului Philip, prinţesa Marina a Greciei cu ducele de Kent, unchi al prinţesei Elisabeta. Căsătoria a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra, conform www.royal.uk. Prinţul Philip, care a efectuat serviciul militar în Marina Britanică, a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh. Cuplul regal a avut patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (1950), prinţul Andrew (1960) şi prinţul Edward (1964).

Prinţesa Elisabeta a făcut vizite oficiale alături de ducele de Edinburgh în Franţa şi în Grecia, iar în toamna anului 1951 cei doi au vizitat Canada. Prinţesa a vizitat, de asemenea, Malta, de mai multe ori, în timp ce prinţul Philip se afla staţionat pentru îndatoriri în cadrul marinei. Starea de sănătate a regelui George al VI-lea s-a deteriorat în această perioadă, prinţesa Elisabeta şi soţul său preluând o serie de îndatoriri regale.

Ceremonia încoronării Reginei Elisabeta a II-a

În 1952 au plecat într-o călătorie în Australia şi Noua Zeelandă, cu o escală în Kenya. Aici, la 6 februarie 1952, prinţesa Elisabeta a primit vestea morţii tatălui său.

Tânăra prinţesă, în vârstă de 25 de ani, a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă şi la televizor în întreaga lume.

Regatul Unit era, în acel moment, un imperiu impresionant, format din dominioane şi posesiuni. În anii 1950 şi 1960, multe dintre acestea şi-au declarat independenţa, Imperiul Britanic devenind „Commonwealth of Nations”. În 1953, Regina şi soţul său au plecat într-un turneu care a durat şase luni, în care au vizitat 13 ţări.

A devenit primul monarh care a vizitat Australia şi Noua Zeelandă. În 1965 a vizita oficial, pentru prima dată, Germania.

În 1973, a participat la Conferinţa Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada şi, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. În acelaşi an, a deschis Jocurile Olimpice de Vară din Canada. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman, o vizită care a atras atenţia şi respectul la nivel internaţional. Regina Elisabeta a II-a a întreprins, în 2011, o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.

Ceremonii impresionante, care au cuprins şi numeroase vizite în străinătate, au fost organizate în 1977, cu prilejul Jubileului de Argint, marcând 25 de ani de domnie ai Reginei. În 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur, în 2012, Jubileul de Diamant şi în 2017, Jubileul de Safir, eveniment ce a marcat împlinirea a 65 de ani de la urcarea pe tronul Marii Britanii. La 9 septembrie 2015, Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901).

Monarh activ şi susţinător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, regina Elisabeta a II-a a adus în centrul atenţiei, prin acţiunile sale, afirmarea identităţii naţionale şi unitatea, continuitatea, dar şi stabilitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regina este comandantul suprem al forţelor armate şi guvernatorul suprem al Bisericii Angliei, îl desemnează pe primul ministru, pe ceilalţi miniştri, pe arhiepiscopi şi episcopi. Regina este sursa onorurilor, conferind medalii şi ordine. Regina a avut sub patronajul său peste 600 organizaţii caritabile sau cu scop educativ şi social, 400 dintre acestea fiind înfiinţate în 1952.

În ultimii ani, regina şi-a limitat programul de vizite peste hotare, dar a continuat să primească la Palatul Buckingham înalţi oaspeţi din străinătate. Totodată, şi-a redus implicarea în activităţile organizaţiilor şi instituţiilor de caritate, academice şi sportive şi a transferat numeroase îndatoriri regale şi patronaje prinţului Charles, moştenitorul tronului, fiului său William şi altor oficiali regali. Ea îndeplineşte în continuare îndatoriri regale simbolice, precum deschiderea sesiunii Parlamentului britanic.

În 2020, în contextul pandemiei de coronavirus, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip au părăsit Palatul Buckingham şi s-au mutat la Castelul Windsor, reşedinţa regală situată la vest de Londra. O serie de angajamente publice ale reginei au fost anulate. Prima apariţie publică a reginei, în 2021, a avut loc la 31 martie, la un eveniment ce a marcat centenarul Royal Australian Air Force şi care a fost organizat la CWGC Air Forces Memorial din Surrey, un monument situat la mică distanţă de Castelul Windsor.