După 80 de ani, a fost publicat protocolul Ribbentrop-Molotov. În 23 august 1939, România a pierdut Basarabia, iar în 23 august 1944 a intrat sub umbrela URSS

23 august este o dată care a marcat istoria României. În 23 august 1939 a fost încheiat pactul pactul Ribbentrop-Molotov, document care a fost publicat de guvernul rus abia zilele trecute, la 80 de ani de la semnarea acestuia. În 23 august 1944, România a intrat sub umbrela URSS. 

Acum 80 de ani, Europa era în pragul războiului. Germania a anexat Austria (formal a fost numită unire). Apoi a anexat teritoriile locuite de etnicii din Cehoslovacia și dădea de înțeles că lucrurile nu se vor termina aici. Statele occidentale au „închis ochii”, sperând că ambițiile Germaniei se vor termina, dar s-au înșelat. Pentru a mai echilibra puțin raportul de forțe din Europa, statele Occidentale au încercat să coopteze URSS într-o alianță anti-germană. Și Germania negocia cu Stalin, interesul ei fiind își asigure spatele în eventualitatea unui război cu statele din Vestul Europei. Hitler nu vroia să se repete scenariul din Primul Război Mondial, când Germania a fost pusă în situația de a lupta pe două fronturi. Stalin a analizat, a calculat și, până la urmă „s-a înțeles” cu Hitler. Așa a apărut pactul de neagresiune semnat în 23 august 1939, la Moscova, sub ochii lui Stalin, de miniștrii de externe ai celor două țări  Joachim von Ribbentrop și  Viaceslav Mihailovici Molotov. Însă, acest acest protocol a avut și câteva anexe secrete, prin care Germania și USRR și-au împărțit sferele de influență. 

Documentul, cunoscut şi ca „Pactul Communazi” (asociere a termenilor „comunism” şi „nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărţirea Finlandei şi a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariţie ca stat independent, şi una privind Basarabia. Conform surselor istorice, Germania şi-a declarat totalul dezinteres faţă de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, şi astfel nu a avut obiecţii faţă de eventuale modificări ale graniţei aici în favoarea Uniunii Sovietice. 

Trei interpretări ale actului din 1939

 Publicarea de către guvernul rus a protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia, a sporit diviziunile între ruşii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă şi cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia şi să declanşeze al Doilea Război Mondial. 

„Stalin purta negocieri cu Anglia şi Franţa privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el a înţeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: statele baltice şi Polonia (…) Uniunea Sovietică are aceeaşi responsabilitate ca şi Germania pentru declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial”, spune Nikita Petrov, istoric în cadrul organizaţiei pentru drepturile omului Memorial, citat de agenţia EFE. 

Preşedintele Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă. Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp. Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

Mai există și o teorie lansată de Viktor Suvorov (fost agent al GRU- serviciul de informații al Armatei Roșii)   potrivit căreia strategia lui Stalin era de a arunca Europa în război, iar cel mai ușor era să îl „ajute” pe Hitler. Ulterior, Stalin avea în plan să invadeze țările europene, slăbite de război. Fostul agent al GRU spune că Hitler a intuit planul lui Stalin și a început războiul împotriva URSS în 22 iunie 1941, când Armata Roșie se pregătea de ofensivă. 

23 august 1944: România într-un cerc vicios 

România a început Al Doilea Război Mondial ca aliat al Germaniei. Miza era recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, anexate de URSS în anul 1940. Campania Germaniei în URSS a început bine, iar la începutul lunii decembrie a anului 1941 armatele Axei (din care făceau parte Germania, Italia, România, Ungaria, Japonia) erau la intrarea în Moscova. Capitala URSS nu a fost cucerită, iar Armata Roșie a început contraofensiva. Până în toamna anului 1942, cele două tabere și-au împărțit victoriile, apoi a fost bătălia de la Stalingrad, care a marcat începutul sfârșitului pentru Germania. După această bătălie, armata germană a început retragerea, iar în anul 1944 frontul a ajuns pe teritoriul României. 

În 23 august 1944, România rupea alianța cu Germania și se alătura puterilor aliate (statele occidentale, SUA și URSS), în speranța că teritoriul național va fi salvat de un război devastator. Din acel moment, România a intrat în sfera de influență a URSS. 

Istoricii din România sunt împărțiți în ceea ce privește actul din 23 august 1944. Unii spun că România nu avea altă soluție și că în momentul în care a decis ruperea alianței cu Germania, Regele Mihai nu avea de unde să știe că încă din 1943 Europa a fost „împărțită” de aliați. Există și istorici care susțin că România ar fi trebuit să rămână alături de Germania, să organizeze o defensivă până în speranța că aliații se vor certa (lucru care s-a și întâmplat în 1947, când a început Războiul Rece). De asemenea, criticii deciziei din 23 august 1944 sunt de părere că România ar fi trebuit să negocieze ieșirea din război. Acest lucru a fost încercat, dar diplomații români erau „redirecționați” Moscova.