După ce Ministerul Educației a anunțat că România trece la „școala online” în situația de urgență, profesorii și educatorii au fost puși în situația de a încerca să aplice noua decizie și să înceapă orele la distanță. Decizia trebuie pusă în aplicare chiar și în locuri uitate de lume, în care telefonul, tableta și semnalul GSM sunt un lux.

Jurnaliștii de la Recorder au prezentat câteva studii de caz din zone sărace ale României, două dintre ele fiind și din județul Brașov, unde cadrele didactice sunt obligate să adapteze condițiilor din teren pentru ca elevii să nu piardă cunoștinșele acumulate până acum și, pe cât posibil, să mai adune câte ceva în „bagajul” lor.

**

Studu de caz 1: Satul Zizin, comuna Tărlungeni. Învătoarea Gianina Badiu: „Dacă intră mai mult de 4 copii într-o conferinţă, calitatea semnalului scade dramatic”

Când a aflat că se închid școlile, învăţătoarea  Gianina Badiu i-a adunat pe toţi cei 24 de copii din clasă şi au stabilit împreună o strategie pentru următoarea perioadă. Norocul ei a fost că le cumpărase, din donaţii, mai multe caiete auxiliare pentru teme, aşa că a putut să le facă program de studiu acasă.

Dar, comunicarea online cu micuţii, atât de es adusă în discuţie de oamenii din birourile Ministerului Educaţiei, nu este deloc simplă, având în vedere că în Zizin semnalul GSM nu este deloc de cea mai bună calitate.

„Dacă intră mai mult de patru copii într-o conferinţă pe Facebook Messenger, calitatea scade dramatic. Aşa că ne-am împărţit în grupuleţe: în fiecare zi, 5-6 grupuri a câte 40 de minute”, spune învățătoarea.

Asta înseamnă că „o oră” pe care în mod normal o ţine cu toată clasa de 24 de elevi în 40-50 de minute se transformă într-o sesiune de 160 de minute, aproximativ, pentru învăţătoare. 

„Am auzit din partea multor profesori: ministerul nu face, inspectoratul, direcţiunea, lumea nu face! Dar întrebarea e: noi ce facem? Pentru că eu văd foarte puţini profesori cu adevărat preocupaţi. Mi se pare că tot aşteptăm; ştiţi mentalitatea românească. Tot aşteptăm. Dar, de fapt, noi cum ne implicăm? Cum schimbăm acest status quo, care nu ne convine?”, a mai spus Gianina Badiu, învăţătoare în satul Zizin.

Studiu de caz 2: Învățătoare din Săcele: „Oamenii își schimbă des numărul de telefon, pentru că e mai ieftin”

La Săcele, Florentina Tituleac este învăţătoare la Gârcini, Săcele, și are o clasă de 23 de elevi,cei mai  mulți dintre ei provenind din familii de o sărăcie cruntă. 

„Eu am mai avut o fetiţă care lipsea mereu, pentru că pleca la cerşit. Sunt copii necăjiţi, unii dintre ei cred că nici nu au ce mânca acasă”, spune învățătoarea.

După ce au început problemele cu noul coronavirus, iar școlile au fost închise, Florentina Tituleac spune că a reuşit să păstreze legătura cu doar 15 dintre elevii săi. Pe ceilalţi, pur şi simplu nu i-a găsit.

„Oamenii îşi schimbă des numărul de telefon, doar pentru că e mai ieftin să cumperi o cartelă prepay nouă decât s-o reîncarci pe cea existentă. În plus, semnalul e foarte prost spre inexistent – nici măcar la şcoală nu există semnal la telefon. Şi, cum despre lecţii online nu prea poate fi vorba, e mai uşor să vorbim la telefon, numai că nici asta nu e uşor. Ştiţi cum se întâmplă? Sun la o familie, uneori nu răspunde, alteori n-are semnal, aşa că trec la următoarea, care poate nici ea n-are semnal şi tot aşa. Când se termină lista, reiau”, a povestit învățătoarea.

Dinspre copiii cu care reuşeşte să vorbească, Florentina Tituleac primeşte acelaşi mesaj:

„Toţi aşteaptă să revină la şcoală, iar eu ştiu că ei resimt nevoia asta mai mult decât alţi copii. Pentru că, la noi, şcoala e singura instituţie din comunitate, singurul loc care-i leagă. Totuşi, mă întreb câţi dintre ei se vor întoarce cu adevărat şi câţi se vor pierde pe drum”.

**
Un material publicat de Recorder sub numele de „Şcoala online, în ţara offline. <<Dacă nu au semnal acasă ies două uliţe mai încolo>>”, poate fi citit AICI. 

**

Pe Florentina Ticuleac o puteţi urmări pe pagina de Facebook Doamna. Acolo relatează întâmplările dascălului care lucrează cu elevii din comunitatea de rromi din Gârcini, considerată una dintre cele mai sărace din România. 

Odată cu pandemia şi cu schimbările dictate, în modul de a interacţiona cu copiii, Florentina Ticuleac are deja câteva idei despre ceea ce are are de făcut, după deschiderea şcolilor, pentru a-şi păstra elevii aproape şi la fel de ataşaţi de învăţătură. Şi niciuna dintre acestea nu are în vedere cursurile online. Pentru că, aşa cum realitatea din teren a aratat-0, ceea ce de la „înălţimea” Ministerului Educaţiei este posibil, în unele comunităţi din ţară rămâne un vis pentru mulţi ani de acum încolo. 

„După toată treaba asta cu izolarea, am ajuns la o concluzie care poate fi utilă în zonele în care tehnologia lasă de dorit: dosare cu fișe de lucru. 

Încă de când ne vom întoarce la școală, voi pune la punct 23 de dosare cu fișe de lucru pentru copii. Voi avea în vedere exerciții de citire, scriere, probleme, dar și fișe de colorat, pictat, povești cu emoții. M-am gândit la activități integrate plecând de la povești.  Copiii le vor lua acasă dacă se vor mai închide școlile, iar eu voi putea să sun să le mai dau indicații. Fișele din dosare le voi schimba o dată pe semestru, pentru a fi cât mai aproape de nivelul de învățare ale elevilor. Soluția aceasta poate să fie utilă și dacă un copil ca lipsi din motive de sănătate. 

Și tot ca o învățătură: va trebui să reactualizez lista cu numerele părinților o dată la două săptămâni. Încă mai am câțiva de care nu am reușit să dau.