Învăţământul românesc asigură un consilier de asistenţă psihopedagogică la peste 1.200 de elevi şi preşcolari

Accesul elevilor şi preşcolarilor la servicii de asistenţă psihopedagogică, orientare şcolară şi vocaţională rămâne insuficient acoperit şi după angajarea a 800 de consilieri şcolari, arată un document al Ministerului Educaţiei. Conform acestuia, învăţământul românesc asigură un consilier de asistenţă psihopedagogică la peste 1.200 de elevi şi preşcolari. Situaţia este şi mai dificilă în cazul părinţilor care au copii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) despre care oficialii Ministerului Educaţiei admit că trebuie să plătească singuri servicii de terapie.

Un calcul făcut în baza datelor prezentate de Ministerul Educaţiei într-o strategie de sprijin pentru părinţi document pus în dezbatere publică joi arată că învăţământul românesc asigură un consilier la peste 1.200 de elevi.

„Deşi numărul de posturi de consilieri şcolari a fost suplimentat, astfel încât s-a ajuns la o medie naţională de aproximativ un consilier la 800 de elevi, accesul elevilor şi preşcolarilor la servicii de asistenţă psihopedagogică, orientare şcolară şi vocaţională, precum şi oferirea de servicii parentale rămân insuficient acoperite. În prezent, sunt încadraţi 2.288 de consilieri în cabinete de asistenţă psihopedagogică, pentru un total de 2.751.233 elevi şi preşcolari din învăţământul public de masă din ţară”, se arată în proiectul de Strategie Naţională pentru susţinerea părinţilor pentru perioada 2024-2030.

Ministerul admite că este necesară consolidarea resursei umane care lucrează cu copiii, pe tot parcursul lor educaţional: consilieri şcolari, profesori de sprijin, psihoterapeuţi, psihologi, esenţiali în sprijinirea părinţilor în rolul lor educativ.

Oficialii ministerului Educaţiei precizează că „o problemă specială rămâne asigurarea resursei umane/ personalului specializat pentru susţinerea părinţilor care au copii cu CES şi finanţarea permanentă a acesteia”.

„Este esenţial să subliniem nevoia imperativă de intervenţie încă de la naştere. Părinţii trebuie informaţi şi susţinuţi pentru a face faţă acestei realităţi, prin facilitarea accesului la resurse şi servicii specializate, precum şi stabilirea unor conexiuni solide cu profesionişti din domeniul medical şi educaţional. (…) În plus, apare nevoia susţinerii elevilor cu CES şi în afara orelor de curs, prin servicii de terapie cognitiv-comportamentală necesare pentru recuperare şi dezvoltare”, se arată în documentul în care Ministerul Educaţiei admite că „în general, părintele suportă din bugetul propriu acest tip de servicii, apelând la servicii private oferite de psihoterapeuţi/ psihologi/ personal specializat, care variază ca număr de ore, în funcţie de posibilităţile financiare”.

În acest context, arată că susţine că „este necesară susţinerea consolidării capacităţii instituţionale a unităţilor de învăţământ şi a inspectoratelor şcolare în dezvoltarea de relaţii parteneriale pentru finanţarea profesorului de sprijin pentru fiecare elev cu CES, având în vedere că rolul acestuia este esenţial pentru accesul la o educaţie de calitate şi incluzivă pentru toţi copiii”.