Cu o turmă de aproximativ 300 de oi, mai mulți crescători de oi din Săcele, dotați cu vuvuzele, au protestat marți în fața Primăriei, nemulțumiți de faptul că la licitația pentru pășunat pot participa și ciobanii din alte localități care „și-au făcut mutația” de câteva luni.

Astfel, pe lângă tradiționalii mocani din Săcele, care din generație în generație au crescut oi, în peisajul local au apărut și ciobani din Bran, Prejmer sau Câmpina. Aceștia, spun crescătorii din Săcele, în ianuarie și februarie și-au făcut rost de buletine de Săcele, astfel că le este permis să participe la licitația pentru atribuirea pajiștilor, unul dintre criteriile stabilite prin caietul de sarcini fiind ca fermierii să domicilieze în această localitate. „Până acum, la licitație participau doar «oamenii locului». Acum, vor participa și ciobanii din Bran, Câmpina sau Prejmer, care au mulți bani, iar noi riscăm să nu mai avem unde duce oile la păscut. Ceea ce vrem noi, este ca în caietul de sarcini să fie inclus, ca și criteriu, vechimea în localitate, astfel încât cei care și-au făcut mutația de puțin timp, doar pentru a putea obține dreptul de a pășuna pe pajiștile noastre să nu mai poată participa la licitație”, a declarat unul dintre mocani. Altul a spus că, efectiv, turmele „veneticilor” nu sunt în Săcele: „Noii noii fermieri au domiciliul la blocuri. Medicul veterinar a trebuit să meargă pentru a lua sânge oilor pentru analize. Era logic că nu va găsi turmele brănenilor în apartamente, așa că au mers în localitățile unde erau oile”.

Miza: subvențiile de la APIA

Miza obținerii unui loc de pășunat este mare: subvențiile acordate de APIA pentru animale, iar sumele nu sunt deloc de neglijat. Pentru a obține banii, crescătorii trebuie să facă dovada că au pajiști sau, dacă nu sunt proprietari, să prezinte contracte de închiriere a terenurilor pe care urmează să ducă turmele la păscut, astfel că pajiștile din Săcele au devenit tentante.

Primarul municipiului Săcele, Radu Nistor, a avizat protestul mocanilor și a spus că situația este analizată de mai multe luni, dar, a explicat el, legislația privind administrarea pășunilor este destul de confuză: „Oamenii cer ca în caietul de sarcini să fie inclus, ca și creiteriu de selecție, vechimea în localitate, apoi, în cazul celor eligibili să fie valabil criteriul celui mai avantajos preț. Voi discuta situația cu prefectul Brașovului și voi transmite Ministerului Agriculturii o adresă prin care voi prezenta situația și voi solicita un punct de vedere privind modul în care am dori să organizăm licitația.  Apoi, în funcție de răspuns, voi convoca aleșii locali într-o ședință de îndată, pentru a lua o decizie în acest sens”.

Două variante

Întâlnirea cu prefectul Mihai Mohaci a avut loc în cursul zilei de marți. „Am discutat cu primarul muncipiului Săcele această situație. Sunt două variante: pot da locurile de pășunat prin atribuire directă, conform principiului «îndestulării de jos în sus», ceea ce presupune ca pe pajiștile municipalității să fie permis accesul unui anumit număr de oi sau se organizează licitația, însă în acest caz nu se poate introduce criteriul vechimii în localitate, pentru că din punct de vedere legal, la fel de îndreptățit să participe este și cetățeanul năcut în Săcele și cel care și-a  mutat domiciliul în Săcele de câteva luni. Decizia privind alegerea uneia dintre cele două alternative aparține Consiliului Local Săcele”, a declarat prefectul.

La Săcele, a mai spus el, unii crescători vor să-și susțină afacerea prin utilizarea resurselor comunității: „Câțiva crescători au foarte multe oi, iar ei vor să folosească «islazul comunal» pentru a-și susține afacerea”.

Efectele perverse ale subvenției „pe oaie”

Pe lângă „războiul pășunilor”, care, de cele mai multe ori este câștigat de marii fermieri, care nu pot fi „bătuți” de ciobanii care au câteva animale, acordarea subvențiilor în funcție de numărul de oi are și un alt efect negativ: suprapășunatul pe suprafețe mici. Problema apare în special în ariile protejate unde biodiversiatatea este grav afectată, pentru că în urma marilor turme, care se mișcă extrem de puțin, nu mai rămâne nimic, nici iarbă, nici copăcei, nici tufe. De asemenea, solul este tasat, astfel că refacerea vegetației devine aproape imposibilă.

Pe de altă parte, faptul că un crescător primește subvenția „pe oaie”, tinde să ducă la dispariția raselor de lână sau de lapte, pentru că fermierul nu are nici un motiv să crească astfel de rase.