Revendicările unui mghiar din Brașov. Toro la Arpad visează…

Consilierul local brașovean  Toro Tamas (PPMT), a prezentat miercuri o listă de revendicări. Astfel, el a amintit că în mai multe orașe din țară, la teatrele din respectivele comunitati sunt si secții maghiare.

„Astfel de secții ar putea funcționa și la Teatrul Sică Alexandrescu sau la Teatrul de Arlechino”, a afirmat alesul.

De asemenea, el a declarat că ar trebui să se facă ceva și în ceea ce privește construcțiile semnificative pentru comunitatea maghiară.

 „Aripa nouă a hotelului Ari nu mai poate fi demolată, pentru reconstruirea bisericii reformate care a fost acolo. Dar, s-ar putea lua în calcul reconstruirea statuii lui Arpad de pe Tâmpa, care a fost distrusă în perioada interbelică”, a declarat Toro Tamas.

Și… puțină istorie

In vârful muntelui, timp de șapte decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea „Statuia lui Arpad”, care numai statuia acestui conducător al maghiarilor de la 896 nu era. Arpad a fost un duce care a condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar. Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei.

În preajma anului 904, oastea lui Gelu a fost înfrântă de o expediție a unui trib maghiar dizident față de stăpânirea lui Arpad, condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor șapte (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de azi, fie la Cluj sau chiar Cluj-Mănăștur.

Alte surse menționează simplu: statuia reprezintă un arcaș din timpul dinastiei arpadiene.

Aniversarea unui mileniu de la așezarea triburilor maghiare în Pannonia a fost un bun prilej de a ridica numeroase monumente care să marcheze evenimentul; între aceste statui se numără și cea ridicată pe Tâmpa, în anul 1896. Monumentul a fost finalizat în 15 octombrie și inaugurarea a avut loc în 18 octombrie, dar sărbătoarea nu a fost bine primită de români și de o mare parte dintre sași.

Pentru aducera pietrelor necesare s-a construit un funicular, care pornea din Valea Cetății. Mecanismul funicularului era pus în mișcare cu animale de povară. Statuia a fost dotată și cu paratrăznet. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.

Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea „Brașovul de altădată”

„În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu știa ca există acest încântător colț de țară. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri) și pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri și jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritățile vremii”.

Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.

Împușcat, dinamitat, demolat… 

Monumentul de la Brașov a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului, unui  primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și a nimerit pana de șoim de pe căciula ostașului, unul în 27 septembrie 1913, când a fost dinamitat de doi studenți, respectiv Ilie Cătărău și Timotei Kirilov.

Ceea ce a rămas din statuie, la puțin timp după atentat, a fost distrus de o furtună, în decembrie 1913.  În luna septembrie a anului 1916, soclul a fost aruncat în aer de armata română, apoi, în 1966 autoritățile au îndepărtat rămășițele monumentului.

Capul statuii lui Arpad este depozitat în Casa Parohiei Reformate din Brașov, iar mai multe fragmente sunt împrăștiate și acum prin pădure.