Primăria Brașov a deschis joi, la Tribunalul Brașov procesul prin care va încerca să obțină Cerbul Carpatin, chemând în judecată SC Aro-Palace SA și Ministerul Turismului. Ca și în cazul Cetățuii, reprezentanții municipalității brașovene susțin că trecerea acestui monument istoric în proprietatea unei societăți comerciale (care, ulterior s-a privatizat) s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, având în vedere că proprietarul de drept al imobilului era Municipiul Brașov.

Este de așteptat ca și „procesul Cerbului să dureze câțiva ani”, având în vedere că și în cazul Cetățuii procesul a fost deschis în 6 mai 2015. 

„După ce am recâștigat Cetățuia, am făcut o serie de cercetări care confirmă dreptul de proprietate al Municipalității și asupra Casei Hirscher (Cerbul Carpatin – n.n.), și care demonstrează că aceia care au gestionat privatizarea societății comerciale Postăvarul au vândut ceva ce nu aparținea statului, ci municipiului Brașov. Cu o situație asemănătoare ne-am confruntat și în cazul Cetățuii, și deja două instanțe ne-au dat dreptate (în prezent, dosarul este la Înalta Curte de Casație și Justiție – n.n.).  Noi vom continua acest demers de recuperare a monumentelor aflate în proprietate privată și care ar trebui să le aparțină brașovenilor. Constituția garantează dreptul de proprietate, atunci este normal ca aceste imobile, care legal ar trebui să fie în proprietatea noastră, să fie administrate în interesul orașului, și cel puțin în cazul celor două (Cetățuia și Casa Hirscher n.n.), care stau închise de ani de zile, firma care le-a administrat ca proprietar nu s-a dovedit capabilă de a le transforma în atracții turistice, ci, din contră, le-a lăsat să se deterioreze pe zi ce trece”, a declarat primarul George Scripcaru.

Prin cererea de chemare în judecată, Municipiul Brașov, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele S.C. Aro – Palace S.A. și Ministerului Turismului a solicitat Tribunalului Brașov să constatate că imobilul denumit „Cerbul Carpatin“ este proprietatea Municipiului Brașov și să oblige pârâta S.C. Aro – Palace S.A. să lase Municipiului Brasov în deplină proprietate și posesie imobilul.

Istoria Casei Hirscher 

 Casa Negustorilor a fost edificată de Apollonia Hirscher în perioada cuprinsă între anii 1541 – 1547, fiind un real monument de arhitectură al Brașovului.

Denumită inițial Casa Negustorilor, aceasta a purtat, de-a lungul vremii, denumiri diferite, precum Podul Bătușilor (Dex: bătuș – (Reg) Gheată (de copil)), Casa Negustorilor sau Casa Hirscher. Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate, unite printr-o curte interioară.

Stâlpii de piatră, amintind stilul Renașterii, arcadele de la parter și cele de la etaj, acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie, coborât până sub limita superioara a zidurilor, dau construcției un aspect masiv și bine întărit.

Intrarea arcuită, păstrând forma inițială, reprezintă principala intrare a clădirii. Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configurația din trecut a pavilionului, cu două birouri și doua magazii mari, destinate probabil oficiului vamal. Pivnița spațioasă, cu bolți largi și masive, era compartimentată în partea dinspre piață, potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era special amenajată pentru păstrarea vinurilor.

Puternicul incendiu din 1689, precum și cele ulterioare, afectează și Casa Negustorilor, astfel că în perioada 1759 – 1847 au loc transformări arhitecturale radicale, care aduc construcția în forma ei actuală.

 În perioada medievală, aici era principalul loc de întâlnire al breslelelor de meșteșugari, era un fel de piață acoperită a orașului, reprezentând totodată locul de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor.

 Încă de la momentul edificării, clădirea a fost destinată Brașovului și brașovenilor, Apollonia nelocuind în aceasta. Clădirea a fost construită după un proiect Italian și permitea intrarea căruțelor cu mărfuri, care apoi erau descărcate în interior. Practic, tot ce avea nevoie o comunitate în materie de mărfuri se găsea la Casa Negustorilor.

Ulterior, impozanta clădire primește denumirea de Podul Bătușilor. În acea vreme, toate locurile în care cojocarii și cizmarii își vindeau produsele purtau denumirea de poduri. În acest loc obișnuiau sa iși aduca marfurile pantofarii sau bătușii, de aceea clădirea a primit denumirea de Podul Bătușilor. Bătușii erau micii negustori ai vremii care se ocupau de comerțul cu amănuntul.

 În acest fel construcția s-a bucurat de un puternic renume și, de asemenea, a reflectat și puternicul rol comercial al Brașovului. Cu timpul, breslele și toate aceste tipuri de centre de vânzare încep să dispară, iar astfel Podul Bătușilor își încheie funcționalitatea sa tradițională și devine în cele din urmă restaurant

 Conform procesului verbal din data de 12.08.1939 despre constatarea și identificarea imobilului proprietatea Municipiului Brașov, compus dintr-un singur corp de casă cu o curte la mijloc, casa avea următoarea structură

1. subsolul compus din: un bar restaurant, 2 wc-uri, o magazine pentru artiste, un antreu, două încăperi la restaurant, o bucătărie, înca două wc-uri, o cămara, o spălătorie, o pivniță foarte mare, trei pivnițe mai mici;
2. parterul cu 10 prăvălii, o librărie, o fierărie, o drogherie, patru măcelării, o manufactură, o prăvălie de cafea, o pravălie pentru fructe (Mendelovits), magaziile aferente, o locuință cu două încăperi, un antreu, un wc, o pivnita și o hală de carne
3. etaj 1: serviciul sanitar cu doua antreuri cu un coridor, 6 încăperi, o magazine, 3 wc-uri și 3 pisoare, policlinică cu un antreu, două coridoare, 11 încăperi, două camere de locuit, 3 camere de așteptare, o magazine, două wc-uri și două pisoare, Societatea Principele Mircea cu 3 încăperi și un antreu, o hală mare a societății cizmarilor, Suprafața terenului era de 1.475 mp, iar suprafața construită era de 1283 mp. 

 În perioada 1960 – 1963, monumentul istoric cunoaște o transformare radicală, primind numele de Cerbul Carpatin. Noul complex oferea clienților săi mai multe spații, printre care: săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie și două terase. Imobilul denumit Cerbul Carpatin este monument istoric, find înscris în Lista Monumentelor Istorice din județul Brașov, cod BV-II-m-A-11573.

Istoricul dreptului de proprietate – extras

 Conform unui înscris din anul 1905, imobilele transcrise din vechile registre funciare înscrise în CF se intabulează în favoarea Orașului Liber Regal Brașov, de la înființarea cărții funciare.

Situația de carte funciara rămâne neschimbată o perioadă de 93 de ani, Orasul Liber Regal Brasov fiind unicul proprietar al imobilului reprezentat de obiectivul Cerbul Carpatin.

Că imobilul monument istoric a fost în proprietatea Municipiului Brașov, fiind bun de interes și uz public, este demonstrat și prin actele de administrare efectuate de acesta relativ la imobil.

În anul 1962, Sfatul popular al Regiunii Brașov a transmis acest imobil din administrarea Sfatului Popular al Regiunii Brașov – Muzeul Regional Brașov, în administrarea Trustului de Alimentație Publică Brașov.

Câtă vreme a existat dreptul de administrare operativă a TAP Carpați Brașov, nu există nicio alta înscriere în CF care să transfere dreptul de proprietate al Orașului Liber Regal Brașov în patrimoniului Statului sau a altei instituții;

În anul 1998, în urma unui demers de dezmembrare inițiat de SC Postăvarul Turism SA Brașov, apare că proprietarul este Statul Român.