Antrenorul Bogdan Stănescu: Dacă Mihaela Hogaș nu se califica la JO, ar fi fost primul meu obiectiv neîndeplinit şi nu puteam suporta gândul de eşec

„Mihaela este unul dintre primii mei sportivi cu care am început cariera de antrenor, în anul 2008. Totul a fost treptat referitor la performanţe, după câţiva ani de antrenament a obţinut prima medalie în Campionatul Naţional, urmând un record naţional, iar abia apoi au început să apară rezultatele internaţionale. Printre acestea se număra locul 1 în concursul internaţional Finstral Trophy din Italia, dar şi clasarea echipei României pe locul 2 (unde majoritatea erau sportivii mei braşoveni), a urmat calificarea la YOG 2016, medalia de bronz la Yog 2016, prima medelie de argint in Cupa Mondiala U23 de la Helsinki şi terminând cu Medalia de aur în Cupa Mondială de la Minsk şi Locul 1 în Clasamentul general. Un total de 12 medalii în Cupele Mondiale U23. Până la acesta calificare la Jocurile Olimpice Beijing 2022 a fost un drum foarte lung şi greu“, a declarat Stănescu pentru News.ro.

Stau luni de zile în străinătate în cantonamente, pentru că nu au o pistă în ţară

În lipsa unui patinoar cu pistă, la noi în ţară, Bogdan Stănescu este cel care caută mereu soluţii pentru a ajunge cu sportivii în străinătate, acolo unde ei petrec multe luni luni pe an, în cantonamente.

„Neavând o pistă de gheaţă funcţională de 400m în România, am fost nevoiţi să ne deplasăm în alte ţări pentru a ne antrena şi participa la concursuri, ceea ce nu este deloc uşor. La început aveam posibilitatea de a patina doar 10 zile pe an, pentru că nu aveam finanţare pentru mai multe zile de cantonament. Îmi aduc aminte că în anul 2015 ne-am dus la prima noastra Cupă Mondială de juniori, cea de la Groningen Olanda, (concurs de calificare la YOG 2016), cu doar o zi înainte, după un drum cu maşina de 2000 km, în care am condus non stop, dar chiar şi în ciuda acestor impedimente am reuşit să ne calificam. În urma rezultatelor bune, am primit finanţare să ne antrenăm corespunzător, asta doar în ultimii doi trei ani. A trebuit să ne batem de la egal la egal cu alţi sportivi care aveau patinoarele acasă şi nu duceau lipsa de nimic, din punct de vedere material si sportiv. Pentru mine, calificarea la JO însemna o încununare a muncii mele din 2008 şi până în prezent, în care nu am fost doar un simplu antrenor, iar acest lucru nu este chiar uşor“, spune Stănescu.

„Sunt mereu la curent cu ce apare nou în tehnica de antrenamente şi de patinaj”

Antrenorul Braşovului este unul cunoscut printre colegi, pentru pasiunea cu care se perfecţionează continuu, el alegând adesea să meargă la cursuri în străinătate, unde face schimb de experienţă cu antrenorii străini.

De asemenea, investeşte foarte mult în programe care îl ajută la perfecţionarea sportivilor pe care îi pregăteşte.

„Obişnuiesc să am două antrenamente pe zi, de luni până vineri şi sâmbăta un antrenament. Dar în perioada de vară ne antrenăm şi duminică, ca să îmi pot indeplini obiectivele stabilite în planul de antrenament. Ajungem la 6 ore de antrenament pe zi. Dar nu este vorba numai despre ore de antrenament, de muncă, cel mai greu este să adaptezi acest volum mare de antrenament la un sportiv, care nu este nativ înzestrat cu rezistenţă. Pe lângă antrenamentele fizice pe care trebuie să le indeplineşti, patinajul viteza este un sport tehnic. Patinăm pe o lama cu o grosime de doar 1 mm. Antrenamentele tehnice nu trebuiesc neglijate, iar acest lucru ne ocupa o mare parte din timp, analizând tehnica de patinaj, filmată, din timpul concursurilor sau al antrenamentelor. Ca să imi pot îndeplini acest obiectiv măreţ, participarea la cel mai important concurs din cariera unui sportiv dar si a unui antrenor, şi anume Jocurile Olimpice, a trebuit să mă asigur că tehnica de patinaj pe care o predau sportivilor mei este una corectă şi programul de antrenament este unul bun şi de actualitate. Pentru aceasta am participat la cursuri de specialitate în străinătate, analizez zilnic tehnica de patinaj a celor mai buni patinatori din lume şi cel mai important este schimbul de experienţă cu colegii mei din alte ţări. Zilnic trebuie să înveţi ceva nou, să îţi actualizezi cunoştintele să te autodepaşeşti, tu ca antrenor“.

„Erau şase fete în şase sutimi, lupta pentru calificare a fost extrem de strânsă”

Bogdan recunoaşte că a simţit presiune în toate competiţiile care contau pentru calificarea Mihaelei Hogaş la Jocurile Olimpice, el fiind convins că lupta este extrem de strânsă şi se dă la sutimi de secundă.

„În cadrul concursurilor de calificare la JO am simţit o presiune. Calificarea a fost foarte strânsă, erau şase fete în şase sutimi. Înaintea concursurilor am întâmpinat mai multe probleme, care nu mai ţineau de mine. Mihaela a răcit fix înaintea primei cupe Mondiale, iar atunci când am crezut că este bine şi putem da totul, Mihaelei i s-a pierdut bagajul cu tot cu patine. În aceste condiţii, nu am putut urma planul meu de antrenament, pentru că trei zile nu a patinat, patinele au ajuns foarte tarziu. Atunci presiunea a fost mare, am simtit-o. Au apărut aceste probleme, care nu depindeau de mine, şi pe care nici nu aveam cum să le rezolv. Nu voiam să pierd calificarea în acest mod, pentru că, daca Mihaela nu se califica, acesta ar fi fost primul meu obiectiv neîndeplinit, şi nu puteam suporta gândul de eşec. Dar în final, este calificată, nu la o proba, ci la două. Iar asta ne face tare fericiţi. Acum m-am liniştit şi abia aştept să ajungem acolo. Nu prea am emoţii, încerc la fiecare concurs să îmi liniştesc sportivii, să alerge fără prea multa presiune, să concureze din plăcere. Eu incerc sa fiu pozitiv la fiecare concurs şi starea aceasta să le-o transmit şi lor. Nu am stabilit un obiectiv neapărat la JO. Ea trebuie să dea tot ce poate, să facă nişte curse bune şi rezultatele vin de la sine. Obiectivul principal a fost atins, şi anume calificarea, care reprezintă o performanţă în sine, pentru că sunt doar 30 de fete din toata lumea. Calificarea fost extrem de grea dacă stăm să ne gândim cu cine concurăm, să nu mai vorbim de condiţii,staff, etc. Însă, noi alegem să ne bucurăm de fiecare moment la această competiţie şi să dăm tot ce avem mai bun”.

Dacă Mihaela se teme foarte tare de Covid, antrenorul ei, Bogdan Stănescu spune că nu vrea să mai adauge şi presiunea aceata pe umerii lor.

„Nu mă gândesc la acest virus, cu toate că anul trecut am fost infectat atât eu, cât şi Mihaela, exact înaintea competiţiilor, iar acest lucru ne-a stricat toată munca şi progresul acumulat pe tot parcursul anului. Este destulă presiune pe umerii mei, nu vreau să mai adaug şi presiunea unei infectări cu Covid. Mă feresc cât pot, mă protejez. Dar, acest virus iţi poate afecta serios cariera. Făceam foarte multe teste. Sperăm ca toate să fie ok şi să participăm cu bine la JO”.

„Sunt un naţionalist convins şi mereu caut să prezint România într-o lumină bună”

Bogdan Stănescu a încheiat subliniind mândria pe care o simte că este român şi că va merge la Beijing să îşi reprezinte ţara. „Eu sunt un naţionalist convins. Iubesc să îmi reprezint ţara cu mândrie, să fac auzit numele nostru peste tot în lume. Nu cred că aş putea antrena alţi sportivi de altă naţionalitate cu aceeaşi pasiune cu care o fac pentru cei români. Îmi promovez ţara cât pot, dacă unii au o idee greşita despre România, încerc să le prezint partea frumoasă a ţării noastre şi oamenii buni şi de nădejde care locuiesc în ea.  Dacă atunci când eu eram sportiv şi nu reuşeam să urc pe podium la concursurile internaţionale sau Cupe Mondiale, mi-am propus să fac acest lucru cu sportivii pe care îi antrenez, şi am reuşit. Este un sentiment unic să îţi vezi sportivii şi steagul pe podiumurile celor mai mari concursuri. Da, sunt mândru că sunt român şi o să îmi reprezint ţara cu mândrie la toate concursurile din lume, punând România într-o lumină bună“.

Jocurile Olimpice de la Beijing încep vineri.