Braşovia, piatră cu piatră. Istoria oraşului, acoperită de pământ!

După ce a fost demolată la jumătatea secolului al XV-lea, din Cetatea Braşovia de pe muntele Tâmpa au mai rămas doar ruinele zidurilor de apărare. Acestea mai există şi astăzi, dar pentru a le vedea este nevoie de efort şi de multă răbdare.  În urmă cu aproape trei ani, autorităţile locale anunţau că vor readuce în atenţia turiştilor şi a braşovenilor Cetatea Braşovia de pe muntele Tâmpa. Atunci se discuta chiar despre o redeschidere a şantierul arheologic, după ce în anii ’30 aici s-au făcut mai multe săpături fiind degajate fundaţiile capelei Sf. Leonhard şi cisterna din incinta lăcaşului de cult. Ulterior, pentru a fi conservate, ruinele au fost acoperite cu pământ.  Ce s-a făcut până acum, a fost să se monteze câteva panouri informative şi să se taie arbuştii care creşteau pe marginea cisternei. În rest, cea mai mare parte a ruinelor cetăţii, care se întinde pe o suprafaţă de 2,3 hectare, sunt pierdute sub straturi de pământ, iar cele care au rămas la suprafaţă sunt invadate de vegetaţie.

[scrollGallery id=24-v]
Latura de vest (spre Şaua Tâmpei, foto sus) mai este vizibilă de la distanţă. Zidul are o lungime de aproximativ 150 de metri şi o grosime de 180 de centimetri.  

[scrollGallery id=32]
Latura de nord (spre oraş, foto sus), ce porneşte de la Vârful Tâmpa Mare (960 m) şi coboară spre Vârful Tâmpa Mică, era vizibilă în secolul al XIX-lea, dar acum este ascunsă după tufişuri şi copaci, iar pentru a parcurge traseul zidurilor de apărare este nevoie de multă rabdare, pentru că terenul este destul de accidentat, iar vegetaţia deasă dă mari  bătăi de cap. Zidurile acestei laturi au o lungime de aproximativ 200 de metri, o grosime de 80 de centimetri şi sunt bine conservate. Aproximativ la mijloc, zidul este străpuns de un drum, greu de recunoscut, care traversa diagonal panta muntelui.

[scrollGallery id=33]
Laturile de sud şi de est (spre Valea Cetăţii, foto sus) abia dacă se mai disting. De altfel, în apropierea vârfului Tâmpa Mare, mai pot fi văzute şi acum resturi ale soclului „Statuii lui Arpad”, ce a fost construită de autorităţile maghiare în 1896 şi distrusă în 1913 într-un atentat cu bombă. De la Vârful Tâmpa, zidul de apărare are o grosime de aproximativ 1,80 m şi coboară până la o râpă care vine din Valea Cetăţii, apoi coteşte spre vest, până la stânca situată deasupra grotei de pe latura de sud a masivului. 

[scrollGallery id=34]
În interiorul incintei existau construcţii mici, care nu au fost aduse la lumină de săpăturile arheologice. Tot în cetate exista şi capela cu cisternă (Sfântul Leonhard, foto sus). Capela a fost construită pe dealul de deasupra porţii principale, iar în interiorul ei exista un puţ, adânc de aproximativ 6 metri. După ce în cetatea de jos s-au construit foarte multe fântâni nivelul pânzei freatice a scăzut, iar pentru a asigura alimentarea cu apă s-au amenajat sisteme de captare a apelor pluviale de pe acoperişul capelei, care duceau apa în fosta fântână, unde exista şi un sistem de filtrare.

 

• Multe ipoteze, puţine informaţii 

Potrivit planurilor cetatea avea o incintă de zid din piatră în forma literei „D”.  Nu se cunoaşte anul construcţiei, dar se ştie că a fost demolată în jurul anului 1455,  când  guvernatorul Ungariei, Ioan de Hunedoara, a dispus demolarea fortificaţiei, pietrele rezultate fiind utilizate pentru întărirea zidurilor cetăţii de jos. Unii istorici au lansat ipoteza că pe Tâmpa ar fi existat fortificaţii încă din perioada dacică, însă această speculaţie nu a putut fi demonstrată nici de izvoarele istorice, nici în urma analizării dovezilor arheologice. Cel mai probabil, susţin istoricii, cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (între anii 1241 şi 1288), cu mult timp după ce cavalerii teutoni au părăsit ţara Bârsei, în 1225.  Cert este că, nefiind identificate turnuri în exteriorul zidurilor de apărare, cetatea a fost construită înaintea secolului al XIV-lea, când au început să fie construite turnurile în exteriorul fortificaţilor. Prima relatare despre Cetatea Braşovia apare într-un document din 16 octombrie 1434 ce se referea la invazia otomană din 1432, când apărătorii Braşovului s-au urcat în cetatea de pe Tâmpa. După două decenii, Braşovia a fost demolată, rămânând doar capela. În 1455 a fost demolat şi lăcaşul de cult, după ce în Biserica Neagră a fost ridicat un altar închinat Sfântului Leonhard.