WWF-România a lansat joi,  în dezbatere publică, prima versiune a Planului de Management al Podișului Hârtibaciului-Târnava Mare-Olt, areal ce se  desfășoară pe teritoriul administrativ a județelor  Sibiu, Mureș și Brașov, fiind  a doua cea mai mare zonă din țară acoperită de arii naturale protejate, după Delta Dunării.

Foto: Asociația Mioritics

Zona face parte din rețeaua europeană Natura 2000, prin 7 situri de interes european (situri desemnate pentru protejarea unor habitate critice/rare ce adăpostesc o varietate de specii importante de floră și faună și situri desemnate pentru protejarea unor specii de păsări); aici se mai găsesc și 3 arii naturale protejate de interes național. Suprafața totală a sitului este de 276.177 de hectare.

Între 2011-2014, peste 100 de experți biologi din organizații partenere cu WWF au realizat un inventar al speciilor de floră și faună și al habitatelor și pe baza acestor informații au elaborat măsurile de gestionare a terenurilor.

Elaborarea Planului de Management se derulează în cadrul proiectului „Pentru Natură şi Comunităţi Locale – Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt” care este implementat în perioada martie 2011 – mai 2015 de către WWF-România, în parteneriat cu Fundaţia ADEPT, Fundaţia Mihai Eminescu Trust, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu și Ecotur Sibiu. Acesta este cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional de Mediu și are o valoare de 12.652.463 lei.

Planul de Management, precum și alte informații despre proiect și zonă pot fi găsite pe: www.natura2000transilvania.ro. Pentru comentarii legate de măsurile propuse, vă rugăm să ne scrieți pe adresa office@wwfdcp.ro sau Strada Lungă nr.175, cod poștal 500051, Braşov.

 Potrivit documentului supus dezbaterii, există o serie de amenințări majore, pe listă fiind incluse, printre altele, turmele de oi care pasc într-un areal restrâns, lucrările hidrotehnice, balastierele sau comasarea terenului agricole:

•  Extinderea intravilanului în unele situații, apariția clădirilor noi izolate în extravilan, dezvoltarea infrastructurii și a sistemelor de drenare asociate – Impact:  pierdere permanentă de habitat, izolare/fragmentare în cazul secțiunilorde apă curgătoare și a coridoarelor verzi. În mod indirect: generarea de conflicte între carnivorele mari și om, pagube.
• Comasarea terenurilor agricole, respectiv trecerea de la sistemul de culturi pe parcele mici la monoculturi pe suprafețe mari, fără fâșii cu vegetație nativă și fără irigații. Impact pentru păsări răpitoare –  reducerea populațiilor de păsări răpitoae dependente de mamiferele mici din aceste terenuri, iar alte specii de păsări ar putea sămâne fără surse de hrană (un mozaic de parcele mici oferă diversitate de culturi, astfel fiecare specie găsește culturile preferate).

• Dispariția pârloagelor – Impact: reducerea habitatului de cuibărit, care nu trebuie deranjat, reducerea habitatelor de hrănire -habitate pentru nevertebrate și micromamifere
•  Transformarea pajiștilor în terenuri arabile. Impact: reducerea suprafeței de hrănire ca urmare a transformării în terenuri arabile inferioare calitativ pentru speciile care își caută hrana în pajiști. Pierdere definitivă de habitat pentru anumite specii (ex. ciocârlia de pădure) . Transformarea habitatelor existente în habitat suboptime pentru unele specii (ex. cristelul de câmp sau sfrânciocul roșiatic).
• Cosirea mecanizată cu utilaje grele. Impact: dispariția unor specii de plante, în special dacă se cosește înainte și imediat după perioada de înflorire.
• Suprapășunatul (apare în special în cazul pășunatului cu oi). Impact: apariţia unor pâlcuri dese de Urtica dioica, Sambucus ebulus, Trifolium repensetc., determinând degradarea asociaţiilor existente, dar şi laapariţia unor fenomene de eroziune a solului. Diminuarea efectivelor de fluturi, restrângerea ariei de răspândire a speciei în AP, scăderea vitalităţii indivizilor.
• Abandonul pășunatului extensiv cu vite și bivoli. Impact: dezvoltarea vegetației în zonele umede de pe pășuni și scăderea semnificativă a duratei de ”băltire” a apei, larvele nu pot să atingă stadiul de dezvoltare care să permită metamorfoza, iar succesul reproductiv se compromite în totalitate.
• Pășunatul intensiv, care se practică în special cu oi (oile sunt păstrate chiar și în timpul iernii pe pășuni, se renunță la fânețe). Impact:cristelul de câmp trăiește în vegetație ierboasă înaltă, condiție care nu poate fi menținută dacă se pășunează aproape tot anul. De asemenea, se reduce necesarul de fân și suprafețele de fânaț, habitat preferat de cârstel  .
• Curățirea pășunilor de arbuști (tufăriș), arbori izolați și pâlcuri de arbori, inclusiv în zăvoaiele de luncă. Impact: reducerea posibilităților de cuibărit și hrănire pentru silvia porumbacă și sfrânciocul roșiatic, reducerea populațiilor. În perioada de cuibărit impactul este mai mare, reducând succesul reproducerii. reducerea hranei pentru celelalte specii, a locurilor de pândă (ex. huhurezul mare), a locului de cântat pentru ciocârlia de pădure.
• Câinii de pază de la turme, neîngrijiți și nesupravegheați. Impact:generează situații de conflicte între om și urs (Ursus arctos) legat de prădarea ocazională din rândul animalelor. Impact: Prădarea cuiburilor și a puilor de către câini ciobănești și vagabonzi și o scădere a efectivelor pe termen lung. Sunt amenințate și mamiferele mici (de ex. iepurii), principala sursă de hrană a buhăi.
• Schimbarea semnificativă a nivelului de apă în bazinele heleșteelor în timpul perioadei de cuibărit. creșterea semnificativă a nivelului de apă (de ex. la reumplerea bazinului) poate distruge cuiburile. Desecarea stufărișului cu cuiburi crește semnificativ șansele predării cuibului și distruge sau diminuează habitatul de hrănire a buhaiului de baltă și crestețului cenușiu.
• Exploatarea agregatelor minerale prin balastiere, în special cele din albia minoră a râurilor. Impact: Modificarea habitatelor caracteristice apelor cu viteză mare de curgere în habitate caracteristice apelor cu o curgere lentă, modificarea ratei de sedimentare și modificarea microhabitatelor speciilor reofile.
• Îndepărtarea pâlcurilor de arbori și arbuști de-a lungul drumurilor (cu ocazia modernizării sau din alte motive), a gardurilor vii, a zăvoaielor  (de exemplu cu ocazia lucrărilor de regularizare a unor cursuri de apă) combinat cu lipsa zonelor de trecere amenajate sau a structurilor de deviere a traseelor utilizate între zonele de adăpost și cele de hrănire.   Impact: mortalitate în masă a amfibienilor. Într-o singură perioadă de migrare de reproducere a amfibenilor (martie și aprilie) pot fi omorâte peste 3.000 de exemplare adulte reproductive. Perturbare, deranj, pierdere habitat, gardurile vii și tufișurile sunt coridoare verzi. De-a lungul tuturor apelor curgătoare prezente din sit și fâșii  de tufiși sau de arbori care leagă cel puțin două diferite habitate ca scop de coridor.

Foto: Staffan Widstrand,WWF

• Vânătoarea, uciderea şi colectarea  (legal sau ilegal).  La anumite specii (de ex un lup (Canis lupus) împușcarea unui număr mic de animale ar putea însemna populația întreagă pentru sit. Extragerea unui număr mare de de ungulate reducere disponibilitatea speciior de pradă  (inclusiv cadavre, rămășiţe).
• Extragerea arborilor bătrâni, mari și a celor scorburoși, a preexistenților de dimensiuni mari în parchete de exploatare. Impact:  lilieci- pierderea celor mai importante habitate de hrănire pentru un număr important de specii; pierderea adăposturilor în scorburi, barza neagră, huhurez, răpitoare de zi- din cauza lipsei locurilor de cuibărit  se vor reduce efectivele cuibăritoare.
• Reducerea suprafeței pădurilor bătrâne. Impact: reducerea locurilor de cuibărire și reducerea posibilitățilrod e hrană pentru ciocănitori
• Exploatarea și alte lucrările forestiere în perioada de cuibărit. Impact: tăierea arborilor cu cuib, când este prea târziu pentru ocuparea unui teritoriu nou și construirea unui cuib nou. Deranjul ce duce la abandonarea cuibului, astfel eșuarea cuibăritului și reducerea succesului de cuibărit (de ex. părinții nu pot hrăni puii cu o frecvență suficient de mare). Foarte sensibile: păsările răpitoare și barza neagră care, dacă sunt deranjate, foarte rar depun o pontă înlocuitoare.
• Extragerea lemnului mort – Impact:  lemnul mort pe picior –reducerea locurilor deloc de cuibărit pentru ciocănitori, și muscari, iar în cazul celor mari reducerea locului de cuibărit și ascunzișului pentru huhurezului mare.
• Pășunatul ilegal în păduri . Impact: tasarea solului și călcarea exemplarelor de către turmele de oi
• Curățarea terenurilor agricole și a pajiștilor. Impact: incendierea pajiștilor cu arbori adeseori conduce la distrugerea arborilor (de ex. stejari seculari, sălcii bătrânie), care oferă habitat de cuibărit, habitat de hrănire sau loc de pândă pentru mai multe specii țintă.
• Incendierea stufului. Impact: distruge habitatul de cuibărit.
• Regularizări ale cursurilor de apă, (inclusiv betonarea malurilor), transformarea mediului de apă curgătoare în mediu de apă stătătoare, pierderea morfo-hidrodinamicii natural. Impact: pierderea din habitatul natural al castorului. Capturarea accidentală a castorilor, vidrelor sau a puilor acestora în timpul modificărilor funcţiilor hidrografice. În urma săpării albiei a malurilor, vizuinile castorilor pot fii distruse, ducând și la capturare / ucidere accidentală. Reducerea efectivelor de pești poate duce la scăderea opțiunilor de hrănire a berzei negre, pot fi urmate de scăderea efectivelor speciei în zona de studiu.
• Lucrări de decolmatare ale albiilor. Impact: distruge microhabitatele peștilor, amfibienilor care servesc ca hrană pentru vidră (Lutra lutra)
• Desecarea zonelor umede (inclusiva celor cu suprafețe mici), captarea apelor, pierderea din habitatul natural al castorului , distrugerea vegetației ripariene care asigură adăpost.  Scade capacitatea de susținere a populației de pești și amfibieni care servesc ca hrană pentru specie. Adâncimile sub 30 cm sunt nefavorabile conservării speciei.

Foto Vidra: R.Isotti, A.Cambone – Homo Ambiens, WWF