FOTO. Visul turiștilor români: să devină „păduchi” în capul Sfinxului

Bucegiul  este, probabil, cel mai accesibil masiv de peste 2.000 de metri. Spre principalele lui atracții, Sfinxul și Babele se poate ajunge ușor cu telecabina (repornită de la 1 august, după câteva luni de revizie și reparații), sau pe potecile ce pornesc de la drumul asfaltat din zona Piatra Arsă.

Vizitatorii profită din plin de aceste facilități, formează cozi interminabile la telecabina din Bușteni (durează câteva ore bune până ajungi în telecabină) apelează la „ghizii” locali, un fel de taximetriști, care, pentru câteva zeci de lei, îi urcă pe oameni cu mașinile până la Piatra Arsă. Mai sunt și cei care merg cu mașinile personale până la Piatra Arsă. Rezultatul: o invazie de turiști. Cei mai mulți au ca destinație Sfinxul și Babele, monumente ale naturii, dar și locuri cu un „renume energetic”. Iar dacă tot au înțepenit la coadă la telecabină sau au mers cam o oră, o oră și jumătate pe loc drept (de la Piatra Arsă la Babele), turiștii români simt nevoia de a se urca pe Sfinx. Că dacă nu ești un „păduche” în capul Sfinxului… „viața e pustiu”. Stă „fotograful” pe platoul de la baza Sfinxului, dă indicații soției, cumetrei, cumnatei cine știe cui: „mai sus puțin”, „mai la dreapta”, până în creștetul Sfinxului, dacă se poate. Dacă îi spui unui om că nu e OK, că sunt panouri pe care scrie că escaladarea este interzisă (montate pentru a fi văzute de cei care vin de la Cabana Babele sau de la telecabină), el îți spune că „toți fac la fel” și te mai și întreabă dacă ești român.

Mai sunt și turiști care, de la Babele, merg până la Crucea Caraimanului, apoi pe „brână”, până la Cabana Caraiman. Din păcate, mulți nu sunt bine echipați și așa se mai aude din când în când de intervenții ale salvamontiștilor.

Când își termină excursia, unii turiști se așează frumos la coada la telecabină: una lungă. Apar și „taximetriști”: „Pentru telecabină dați 40 lei. Eu va duc până jos cu 50 lei pentru 7 persoane. Mai avem două locuri. Merge careva?”. Și așa se ajunge ca telecabina să funcționeze până spre miezul nopții (doar pentru coborâre), turiștii să înghețe pe platou și să se lamenteze, supravegheați de jandarmii montani, care trebuie să se asigure că nu se iau oamenii la bătaie.

Totuși, există și o parte plină a paharului: mai puține gunoaie.

Jepii Mari – un taseu mai simplu decât Jepii Mici, dar mai nesigur

Mai sunt și turiștii care aleg să urce pe jos la Babele, mulți pe Jepii Mici, că e un traseu care te duce direct la destinație, plus că mai poți face și o escală la Cabana Caraiman. Vezi pe traseu turiști din toate categoriile. Sunt cei experimentați, care urcă lejer și coboară pe un alt traseu (Jepii Mari sau Valea Cerbului, dacă merg până la Vârful Omu), dar și persoane care nu știu ce le așteaptă și care, la Cabană Caraiman își schimbă strategia și decid să coboare cu telecabina de la Babele.  

De altfel, chiar dacă este considerat un traseu dificil, pe Jepii Mici e plin de turiști. Din fericire, este bine securizat cu lanțuri și cabluri. Chiar și anul acesta au fost făcute lucrări în acest sens, fiind montate mai multe lanțuri noi.

Lanțuri noi au fost montate și pe Jepii Mari, dar furate, așa că, pe unele porțiuni poate fi destul de riscant, mai ales dacă mai și plouă. Din păcate, la refugiul de pe traseu nu mai e de stat în cazul în care te prinde furtuna. Clădirea este în paragină.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*