Unul dintre consilierii locali brașoveni și-a făcut un obicei în a posta pe rețelele de socializare imagini cu raziile împotriva cerșetoriei. Însă, la nicio astfel de descindere, alesul local nu a vorbit despre una dintre porțile de intrare în oraș: Terminalul RATBV de la Stadionul Municipal. Zona  este una importantă pentru imaginea orașului, astfel că are și un „vad” pe măsură, pentru cerșit.

Călătorii din autocare, întâmpinați de persoane care cer un leu

La „Municipal”, pe lângă numeroasele linii ale RATBV interne și metropolitane vin și autocare care circulă pe rute internaționale. Când coboară din autobuz, călătorii sunt întâmpinați de cerșetori, de regulă minori care ar trebui să fie la școală la acele ore.

De exemplu, în această dimineață, călătorii care coborau sau urmau să urce în autocar erau luați la rând de o fetiță de 7 – 8 ani, care cerea câte un leu. Este aceeași fetiță care apare în zonă aproape zilnic, singură sau însoțită de frați mai mici.

Întrebată unde de mama ei, a răspuns cu seninătate: „Ea cerșește la LIDL, eu aici”. Ca și cum aceasta este o strategie banală și bine cunoscută de toată lumea…

Forțele de ordine, scumpe la vedere

De altfel, prezența cerșetorilor la „Municipal” este ceva firesc. Unii sunt copii, alții persoane în vârstă. În plus, la această „poartă de intrare” în oraș își fac veacul oameni fără adăpost, unele în stare de ebrietare sau poate chiar drogate. Cu toate acestea, prezența forțelor de ordine la acest terminal este discretă. Foarte rar trece câte o mașină a  Poliției Naționale, iar Poliția Locală Brașov este o prezență ca și inexistentă.

Cât despre eventualele razii ale unor echipe mixte, din care să facă parte forțe de ordine și echipe ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, acestea par a fi de domeniul utopiei.

Poliția locală Brașov se laudă cu amenzi în valoare de 36.400 de lei aplicate cerșetorilor

Poliția Locală Brașov și Primăria municipiului Brașov se laudă, în schimb, cu raziile pe care pe fac în centrul istoric și alte zone centrale din oraș. Chiar în această dimineață, probabil în același timp când fetița de la „Municipal” ne povestea pe un tot atât de firesc despre strategia de cerșit a familiei, Poliția Locală și Primăria municipiului Brașov postau pe rețelele sociale „raportul” muncii asidue din aceste zile, în ceea ce privește fenomenul, plus câteva recomandări pentru public:

„Ați observat și dumneavoastră acele persoane în putere, apte de muncă, ce se folosesc de minori pentru a atrage compasiunea trecătorilor din zonele centrelor comerciale, piețelor sau din centrul orașului. Oferindu-le bani, îi încurajați să încalce legea. În aglomerație, prezența copiilor care însoțesc aceste persoane, pentru care cerșetoria a devenit o adevărată afacere, poate crea situații în care sunt sustrase bunuri personale de la trecători. Vă recomandăm ca, atunci când observați persoane care cerșesc, să contactați urgent Dispeceratul Poliției Locale Brașov la numărul 0268.954 și, în cazul în care acestea sunt împreună cu minori, să apelați și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Brașov la Numărul Unic Național 119.

Urmare a acțiunilor ce au avut loc în acest weekend, au fost aplicate 23 de sancțiuni contravenționale în valoare de 36.400 lei pentru apelare la mila publicului și pentru ocuparea fără drept a locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități, fiind totodată ridicate și 6 vehicule parcate ilegal pe aceste locuri”.

Așteptăm cu interes vești despre gradul de încasare a amenzilor… dacă ele vor ajunge vreodată să fie plătite.

Bravo, PNL Brașov! Ai reușit! Pentru niște like-uri, te-ai agățat, din nou pe munca altora – Sportul național al partidului…

Echipa BlueStreamline – 33 de studenți excepționali, două prototipuri de mașini create de la zero în acest an și premiate la patru competiții din Europa, în concurență cu universități mult mai bine susținute financiar de autorități, de stat.

18 ani de muncă, inovație și pasiune pentru ei… Și, multe, multe premii.  Ale lor.

Iar voi? Ați permis unui comunicator de partid (apropo! Halal comunicare de partid – aveți și acolo tot „dorei” obedienți cu limba fină?) să transforme totul într-o „știre PNL”, care să fie lansată pe site-ul de partid. Ați vrut să să vă lipiți de performanța asta, să dați de înțeles că ați fost parte din reușită… 

#Spoiler alert: NU, NU AȚI FOST!

Doar v-ați pus costumele alea faine în ziua deschiderii, ați luat atitudinea aia de „noi susținem educația” și ați mai bifat o apariție de imagine. Câte o poză bună de pus la colaj.

Ce să vezi totuși? Nu era loc de PR-ul vostru aici!

Da, la deschiderea anului universitar era nevoie de prezența liderilor din ADMINISTRAȚIE care să își asume susținerea permanentă a acestui domeniu și să o și pună în practică. Și cam atât, fără propagandă de partid.

CA PARTID, în schimb, ați avut șansa să arătați că vă pasă de educație, că susțineți cercetarea,. Ați avut șansa să spuneți tare și clar că inovația este într-adevăr de interes pentru voi. Dar nu, când a fost nevoie de sprijin real, de viziune, de un minim respect pentru acest domeniu, ați tăcut mâlc. Și ați tăiat cu barda – burse, bugete de cercetare, bani pentru plata decentă a profesorilor.

Ați arătat, ca de obicei, cât de sincer vă pasă: o poză-colaj, să vă lipiți de munca și de performanța altora… că poate se ia! La asta faceți o concurență acerbă colegilor de guvernare…

Dar… Măcar poza v-a ieșit bine!

** PS – Apropo, PNL Brașov: știi ce înseamnă performanța și meritocrația?  Sau de-aia te-ai lipit de evenimentul de la Aulă – să înveți de la studenți cum arată?
*** PPS – această critică nu este doar pentru PNL, ci este valabilă pentru toate partidele, care atunci când se văd cu puterea la purtător, uită de „contractul social”…

Într-un peisaj politic tot mai fragmentat și radicalizat, atacul împotriva jurnaliștilor care încearcă totuși să își facă treaba a devenit sport național. Nu vorbim doar despre o neînțelegere oarecum firească între politicieni și presă, ci despre o campanie sistematică de demonizare a celor care refuză să cânte în corul osanalelor de partid.

Fenomenul nu e nou, dar a căpătat o formă insidioasă și periculoasă în epoca rețelelor sociale.

USR a fost primul partid care a profesionalizat această practică, prin 2017- 2020: un model de politică digitală construită pe rușinare publică, ridiculizare și discreditare a celor considerați dușmani. Faptul că, pentru ei, a tine electoratul în priză înseamnă a-l asmute împotriva cuiva este, la fel, echivalentul propoziției „Laptele este alb”. Mecanismul este simplu: dușmanul zilei este „Dragnea” și urmează tăvălugul. Dușmanul serii este „Judecătorul”, „Pensionarul special”, „Medicul”, „Bugetarul” – și curg invectivele. Dușmanul dimineții este presa – și vedem viitura de jigniri.

Acest hate speech bine plantat în rețelele sociale în perioada în care partidul se hrănea din revolta civică a crescut, s-a maturizat în dispreț și a devenit acum armă predilectă pentru aproape toate partidele extremiste din România.

Modelul USR a devenit modelul AUR. Și credeam că este apogeul. Dar nu a fost așa. A demonstrat-o SOS-ul Dianei Șoșoacă și apoi alții și alții. Ba mai mult, strategia USR a avut un efect de bumerang, pentru că tocmai cei care au patentat modelul au devenit ținte. Așa s-a născut o formă de hate speech cu față „reformistă”, îndreptată adesea împotriva oricui nu se raliază cauzei – inclusiv jurnaliști. Presa care nu susținea cauza era „vândută”, „pesedistă”, „parte din sistem” sau „ciuma roșie”, la fel ca partidul…

Această tactică a prins rădăcini adânci în ultimii ani. A fost validată, normalizată și acum este folosită la scară largă în strategiile de comunicare ale partidelor extremiste din România, indiferent de culoare. Jurnalistul care critică e un dușman, este vândut, este aservit. Cel care întreabă sau abordează incomod este „plătit de Soros”, „de serviciile secrete” sau, în funcție de caz, de „statul paralel”. Spațiul de dezbatere este sufocat de etichete și invective. Cultul liderului și fanatismul partinic au ajuns acum să înlocuiască orice urmă de dialog. Fiindcă, dacă liderul spune, atunci așa este, indiferent de dovezile documentelor…

E o dinamică toxică și periculoasă pentru o democrație care și-a pierdut oricum mare parte din anticorpi. Când presa nu mai are voie să fie critică, ci doar să aclame și să fie parte din PR-ul politic, când fiecare opinie contrară este demonizată ca trădare, atunci nu mai vorbim despre libertate de exprimare, ci despre un nou tip de autoritarism soft, împachetat în like-uri și share-uri.

Dacă analizam mecanismele, vedem că sunt aceleași. Au în spate câtva principii simple: cine nu este cu noi, este împotriva noastră; vinovați sunt alții, iar noi suntem victime. Iar presa AȘA trebuie să reflecte, cum spunem și cum ne convine, că altfel „e aservită”.

Cei care au deschis această cutie a Pandorei au făcut-o, poate, cu cele mai bune intenții. Dar, iată, acum au lăsat în urmă un model de comunicare politică bazat pe hate speech și discreditare. Și, mai grav, au oferit extremismului exact combustibilul de care avea nevoie.

Chiar dacă perspectivele par sumbre acum, sper, totuși, să nu ajungem la situația: „votează și nu cerceta”.