Cum se organizau drumețiile în Piatra Craiului la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe vârf, turiștii puteau experimenta „ecoul celor cele 17 silabe”

Organizarea unei excursii în Piatra Craiului reprezenta o provocare logistică la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pentru a ajunge de la Brașov pe cel mai înalt vârf din Crai, un turist avea nevoie de două zile.  Aceasta era oferta lansată turiștilor în „Noul călăuz al streinului prin Brașov și regiunea d’imprejur”, publicat în anul 1891 și reeditat în anul 2014. 

Timpul estimat pentru o astfel de excursie era estimat la 2 zile, iar drumețiile erau ghidate de Societate carpatină. 

Plecarea din Brașov spre Zărnești se făcea „pe la amiază”. Apoi, din Zărnești se pleca spre „cabana de sălășuire de pe Vlădușca” (aceasta era realizată de SKV în Poiana Vlădușca), unde se ajungea înainte de a se însera. Turiștii nu aveau prea multe lucruri de cărat, pentru că bagajele le erau cărate de cărăuși sau cai. 

„Aici (la cabană – n.n.) se petrece noaptea, dormind pe patul de lemn, care se acoperă cu ramuri de brad și cu țoale (straie). Dis-de-dimineață se face plecarea la Piscul Ciobanului (Piscul Baciului, Vârful La Om – n.n.) unde se ajunge după un urcat pe o coastă piezișă în trei ore”, se arată în descrierea traseului. 

 

 

Dar, promiteau autorii lucrării, „greutatea simțită la urcat este pe deplin recompensată prin măreața panoramă ce se prezintă aici ochiului încântat”. Ba mai mult, pe vârf, turiștilor li se spunea că pot provoca „renumitul ecou de 17 silabe”: „Ardealul este țara curiozităților naturii”, dar numai dacă „poziția persoanelor vorbitoare și ascultătoare este aleasă în mod potrivit”. 

După atingerea vârfului, turiștii începeau coborârea, care dura două oră până la cabana de la Vlădușca, apoi drumul de trei ore până la Zărnești, de unde, întoarcerea la Brașov se putea face cu trăsura sau pe calea ferată. 

Invitație în „romantica hulă La Crăpătură”

Acesta nu era singurul traseu prezentat în ghid. „Urcarea pe Piatra Craiului se poate face și pe partea vestică, plecându-se de la cabana forestieră Plaiul Foii din Valea Bârsei. Ea este foarte anevoioasă și nu se mai poate face în mai puțin de o zi și jumătate”, avertizau autorii „Călăuzului”. 

Un alt traseu promovat în anul 1891 era și „romantica hulă La Crăpătură” (Valea Crăpăturii) care desparte creasta principală de Piatra Mică:

„Vizitarea acestei interesante hule (vale – n.n.) poate fi împreunată cu urcarea fie pe Piatra Mare, fie pe Piatra Mică (1.814 m) a Craiului. Pentru facerea părții la Crăpătură, Piatra cea mică a Craiului și hula Râului este de ajuns o zi”.