Cine cantă la orga de la Viscri. Povestea organistei care s-a întors din Germania pentru a duce mai departe tradiția familiei

Satul Viscri se află la circa o oră și jumătate de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. Considerat unul dintre cele mai frumoase sate săsești, cu o biserica fortificată datând din secolul XIII, parte din patrimoniul UNESCO, localitatea a devenit celebră după 2008, după ce Prințul Charles și-a cumpărat o casă în zonă și a promovat locul. 

Între timp, satul a devenit un mangent pentru turiști. Iar una dintre atracții poate fi considerată și orga din biserica fortificată. Mai ales că la ea cântă o doamnă, lucru mai rar întâlnit până acum.

Gerhild Gross, o femeie micuță, blondă este administratorul bisericii fortificate din Viscri. Ea a plecat în 1992 în Germania, dar s-a întors la Viscri în 2005.   Acum are 49 de ani și pe lângă faptul că le explică turiștilor istoria locului, cântă și la orgă, continuând tradiția de familie pornită de bunicul său.  

“Bunicul a fost organist și de mic copil și pe mine m-a fascinat orga, muzica din biserică. Când eram mai mare, aveam voie să mă duc cu unchiul sus, să văd cum cântă și încet încet am învățat, iar acum am preluat eu. Cânt la orgă când avem slujbe și când mă roagă cineva, când sunt evenimente sau este slujbă. Mai merg și în alte sate și cant și acolo când este nevoie. Nu am studii muzicale, dar am învățat de la unul, de la altul”, spune Gerhild.

 

Un exemplu fericit

Viscri este unul dintre exemplele fericite de sate săsești care după emigrarea localnicilor în Germania nu a decăzut și nu și-a lăsat în paragină monumentele de valoare. Se poate mândri cu o comunitate destul de mare de sași (față de alte sate similare din zonă), aici fiind 15 familii, o parte încă tinere, întoarse din Germania. Biserica este bine întreținută, fiind susținută din taxa plătita de vizitatori, există pensiuni, iar comunitatea a început să traiască din turism. 

Acum Gerhild Gross petrece 7 zile pe săptămână la biserică, este administratorul bisericii din Viscri și ghid, povesstindu-le oamenilor despre cultura sașilor, despre strămoșii ei. 

“Multi mă întreabă și acum de ce m-am întors. Sunt și lucruri personale pentru care se face pasul acesta, dar de multe ori când sunt în biserică și fac ghidaj le spun, <<uitați-vă la băncile acestea, este așa o curbă în lemn, este uzat>>. De multe ori spun că și pentru bucățica asta de lemn m-am întors, pentru că sunt urmele strămoșilor mei, se vede cum au stat la slujbe și cu mâinile lor muncite au uzat lemul acela care se vede. Cum au stat și au strâns de lemnul acela  în ani grei, și de bucurie poate, și de tristețe, de necazuri, de nevoi. Pentru mine este ceva special. Când m-am întors in Viscri am simtit bucurie. Eu din prima zi cînd m-am întors a fost ca și cum nu aș fi fost plecată niciodată”, povesteste femeia.

sursa: Hotnews/KS