Stelele Căzătoare cunoscute ca Meteorii Geminide pot fi văzuți pe cerul nopții de vineri spre sâmbătă, când ar fi cel mai bun moment pentru a surprinde spectacolul universului, anunță Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, din București.

Pământul va trece printr-o zonă în care se află cantități mari de praf lăsate de asteroidul acitv 3200 Phaethon în noaptea dintre 13 și 14 decembrie. La contactul cu atmosfera particulele de praf aprind gazul atmosferic, lăsând o dâră luminoasă pe cer, ceea ce numim în mod obișnuit o stea căzătoare.

Majoritatea stelelor cazătoare din perioada 4-17 decembrie par a veni din constelaţia Gemini (Gemenii), acesta fiind motivul pentru care se numesc „Geminide”.

Meteorii Geminide au ceva deosebit: sunt mai lenți decât alți meteori și foarte luminoși. Astfel vor apărea „bolizi”(meteori foarte strălucitori) care se vor deplasa lent printre stele.

Stelele căzătoare se observă fără instrument astronomic. Trebuie doar să priviţi sus pe cer, spun specialiștii de la Observatorul Astronomic.

Geminidele se pot vedea oricând între 4-17 decembrie, dar cei mai mulţi meteori se vor vedea în noaptea apropiată de maxim. În 2019 punctul maxim al fenomenului se va produce ziua, pe 14 decembrie și pentru că maximul acestui curent de meteori poate dura câteva ore, rezultă că în nopțile de 13/14 și 14/15 decembrie sunt cele mai potrivite pentru a vedea stele căzătoare.

Cel mai bun moment pentru a urmări cerul pentru stelele căzătoare ar fi, potrivit specialiștilor, în a doua jumătate a nopții de 13 spre 14 decembrie, până la începutul zilei sau în noaptea următoare.

Putem observa și în noaptea anterioară maximului sau în cea de după aceasta, sanse fiind să se poată vedea minim 40-50 de stele căzătoare pe oră. Observațiile trebuie făcute după miezul nopții până dimineața în amândouă serile.

În perioada de vizibilitate maximă, pot fi surprinse până la 120 de stele căzătoare pe oră, în condițiile în care cel care observă se află în afara unui mare oraș și nu este afectat de poluare cu lumină artificială. În mod nomal se văd mai puțin de jumătate din numărul prognozat de meteori. Totuși, Luna Plină (care se produce pe 13 decembrie) reduce numărul de meteori vizibili.

„Pentru a vedea stele căzătoare nu exista o direcţie anume în care să priviţi. Secretul este următorul: cu cât vă uitaţi mai mult cu atât veţi vedea mai multe. Având în vedere că este iarnă, trebuie să vă îmbrăcaţi gros, mai ales pentru că trebuie să staţi întinşi pe un şezlong sau izopren, de preferabil într-un sac de dormit. După ce vă aşezaţi comod, priviţi la 45 de grade deasupra orizontului, timp de minim o oră. Puteţi privi înspre est, sud, vest sau nord. Geminidele sunt foarte lente aşa că puteţi admira dârele luminoase timp de o secundă sau mai mult. O particulă de praf din acest curent întră în atmosferă cu o viteză de 35 km/s. Leonidele (vizibile în noiembrie) au o viteză de 71 km/s iar Perseidele (vizibile în august) 59 km/s. Nu contează dacă vedeţi 5, 10 sau 50 de stele căzătoare în acele nopţi. Ceea ce contează este că v-aţi aflat la momentul şi locul potrivit pentru a observa un fenomen cosmic deosebit”, explică specialiștii de la observatorul bucureștean.

De obicei sursa curenților de meteori sunt cometele, bulgării de zăpadă murdară care în apropierea Soarelui sublimează (trec din stare solidă în stare gazoază) eliberând praful prins în gheață.

În cazul Geminidelor, sursa este un asteroid (3200 Phaethon) care nu prezintă decât o caracteristică cometară: orbita sa îl aduce în vecinătatea Soarelui, la numai 20 milioane de kilometri. Dar Phaeton nu se comportă ca o cometă. Se încăpățânează să rămână un obiect solid, fară coadă sau comă.

Pentru prima dată, curentul de meteori ar fi fost observat în 1862, când cei care admirau cerul au fost surprinși să remarce nu mai puțin de 15 stele căzătoare pe oră. Astronomii au căutat mai bine de un secol sursa ploii de stele. Abia în 1986, un satelit NASA a surprins 3200 Phaeton, arată platforma online a agenției spațiale americane.

Un studiu din 2009 îl categorisește pe Phaethon ca „cometă solidă” care în preajma apropierii de Soare eliberează praf, notează Adrian Şonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.