Ziarele brașovene, de la pionieratul anilor ’90, la inflația de publicații on-line. „Printul” pierde teren pe zi ce trece

Era digitală înseamnă moartea printului. Cel puțin, în Brașov, aceasta este tendința. Oamenii nu mai merg la chioșc sau la cutia poștală, pentru a-și lua ziarul, ci deschid telefonul și dau cu degetul pe ecran, pentru a vedea pe Facebook ce mai e nou. Uneori, mai apelează la Google, căutând o publicație online anume. Și, în general, totul gratis. Cel puțin, în ceea ce privește presa scrisă, aceasta este tendința în Brașov. 

Rezultatul este colapsul ziarelor tradiționale, care, în timp, ajung să cadă unul câte unul. În acest moment, în municipiul Brașov mai sunt trei publicații tipărite – Transilvania Expres, Monitorul Expres și Bună Ziua Brașov – care, împreună nu ajung la tirajul unul ziar ce apărea după 1989. Cele trei au apărut în anii 90 și în fiecare redacție erau numeroși jurnaliști. În ultimii ani ai secolului trecut și la începutul anilor 2000, numărul publicațiilor era mult mai mare.

Pe piață mai era, încă, „Gazeta de Transilvania”, mai era cotidianul „Obiectiv” sau „Monitorul de Brașov”, care, între timp, au dispărut. Poate cea mai importantă pierdere, cel puțin din punct de vedere simbolic, a fost „Gazeta de Transilvania”, al cărei prim număr a apărut 12 martie 1838. După anul 1945, continuator a fost ziarul „Drum nou”, iar din 1990, Gazeta de Transilvania a revenit, apărând până în anul 2009.

De ce cad „printurile”?

Până în anii 2000, succesul sau eșecul publicațiilor tipărite era determinat de calitatea managementului, a materialelor, a resursei umane sau a unor poziționări în funcție evoluția politică. De altfel, unele ziare tipărite au avut o existență destul de scurtă, desființându-se înainte de anii 2000, la puțini ani de la primele apariții.

De la jumătatea deceniului trecut, a intrat în forță în ecuație „online-ul”. Unele publicații au încercat să se adapteze, având atât portal de știri, cât și ediție tipărită. Un bun exemplu este Bună Ziua Braşov, care în ediţia online, de tip platformă media, intercalează ediţia tipărită, sub formă de fişiere pdf (foto jos).

Pe de altă parte, pe piață au început să apară publicațiile online, care implicau costuri mult mai mici (nu aveau costuri de tipărire și nici redacții numeroase). În plus, aceste publicații s-au bazat, la capitolul venituri, pe încasările din publicitate, astfel că cititorii nu mai erau puși în situația de a da banii pe ziare.

„Online-ul”, cu bune și cu rele 

• „Online-ul”, cum îi spun jurnaliștii de ani buni, are avantajul flexibilității. Pe un portal se pot combina imaginile cu videoclipurile sau cu înregistrările audio. Practic, într-o singură știre se pot combina toate cele trei canale tradiționale: televiziunea, radioul și ziarul. Tot „online-ul” îți permite să faci trimiteri la materialele mai vechi, ceea ce permite prezentarea evoluției unui subiect, asta fără ca cititorul să mai fie pus în situația de a căuta articole mai vechi.
• „Online-ul” are și dezavantajul superficialității. Aceasta nu ține de specificul „digitalului”, care poate oferi resurse infinit mai mari pentru un material de calitate, ci de concurența acerbă de pe piață. Costurile reduse implicate de publicațiile online au permis apariția unui număr mare de astfel de publicații. Cele mai multe dintre își promovează materialele pe Facebook, iar miza este: cine dă primul știrea. În aceste condiții, pentru a da primul știrea, renunți la calitate, la cercetarea subiectului. Practic, nu de puține ori, asistăm la un „război al rapidității” în preluarea unui comunicat, publicarea lui pe site și distribuirea pe Facebook. Nu de puține ori, „ghinion”! comunicatul este luat cu tot cu greșeli. Rezultatul? Facebook-ul este invadat de aceeași știre, doar cu titluri diferite.

Viitorul?

În momentul în care, în 2009, s-a desființat Gazeta de Transilvania, administratorul unic și acționar principal al societății editoare, care deține și marca, Eduard Huidan, declara:

„Am decis să ne întrerupem activitatea. Este o consecință a manelizării și tabloidizării presei”.

Tabloidizarea la care a făcut referire Huidan s-a amplificat și în „online”. Cu toate că „digitalul” oferă infinit mai multe mijloace pentru materiale de calitate și bine documentate și argumentate, inclusiv cu ajutorul filmulețelor sau a declarațiior audio și video, acest lucru nu se întâmplă în acest moment, iar tendința viitoare este greu de anticipat.

O variantă ar fi ca publicațiile online să înceapă să fuzioneze, dar este greu de crezut că acest lucru se va putea întâmpla. O altă șansă a online-ului vine din partea citorilor, care să facă diferența între calitatea unui conținut sau a altuia. Însă aici intervine o altă problemă. Există deja posibilitatea creșterii artificiale a audienței, iar numărul de accesări este principalul criteriu atunci când se vinde spațiul publicitar.