Brașovul a rămas, din 8 ianuarie, fără un simbol: Dănuț Iacob, unul dintre brașovenii membru marcant al Asociației 15 Noiembrie 1987. El a fost printre brașovenii care, în 15 Noiembrie 1987, a scandat pe străzile orașului „Jos comunismul”, apoi a trecut prin beciurile Securității.

„Astăzi, 8 ianuarie 2026 prietenul nostru drag Dănuț Iacob a plecat la cele veșnice. A fost prim vicepreședinte al Asociației 15 Noiembrie 1987 Brașov, fiind iubit, stimat și respectat de toți ce care l-au cunoscut, un OM de mare omenie, un revoluționar autentic. Sincere condoleanțe familiei îndurerate. Dumnezeu să îl odihnească în liniște si pace!”, au transmis reprezentanții Asociației 15 Noiembrie 1987 Brașov.

Novembristul brașovean a fost printre muncitorii de la Fabrica de Autocamioane Brașov care au participat în 15 Noiembrie 1987 la revolta de la Brașov, continuând, poate fără să vrea, tradiția luptătorilor anticomuniști.

„Pentru libertate au existat niște sacrificii. Imediat după cel de-Al doilea Război Mondial au fost luptătorii anticomuniști din munți, au fost profesori, ingineri, doctori, care și-au sacrificat viețile, libertatea, pentru ca țara noastră să fie una liberă. A venit apoi rândul nostru, în 1987. Bunicul meu a fost în pușcărie, pentru atitudine anticomunistă. Eu i-am călcat pe urme”, a declarat Dănuț Iacob în timpul unuia dintre ultimele evenimente publice la care a participat, lansarea, la Colegiul Tehnic Transilvania Brașov, a primului „escape room” cu tematica regimului comunist.

În 15 Noiembrie 1987, Dănuț Iacob avea 19 ani, era proaspăt căsătorit și își făcea planuri de viitor. Însă, așa cum a spus el „a venit acel moment, 1987, când m-am descătușat”.

Era o perioadă plină de lipsuri, povestea Dănuț Iacob:

„Am preferat să ieșim în stradă, să ne cerem drepturile și să strigăm «Jos comunismul!», pentru că pe ei i-am găsit vinovați. Ni se inocula zi de zi că noi suntem copiii patriei, viitorul ei. Dar noi nu aveam niciun viitor”.

Ce a urmat după eliberarea Brașovului de comunism

„Revolta a durat câteva ore, pentru nu știam ce aveam de făcut. Am ocupat sediul Județenei de partid (clădirea actualei Prefecturi – n.red). De acolo am luat un telefon roșu, fără disc, despre care credeam că este mijlocul de comunicare cu Bucureștiul și am anunțat că Brașovul s-a eliberat de comunism și suntem liberi. Nu a fost chiar așa, pentru că au urmat arestările. De a doua zi, de a treia zi, majoritatea colegilor au început să fie arestați”, a spus Iacob, care a fost arestat în 18 noiembrie 1987.

A urmat supliciul novembriștilor, în care anchetatorii au folosit tot „arsenalul” de care dispuneau, de la bătăi crunte, la tortura psihică.

„Nu pot să vă spun de ce, la un moment dat, bătaia începe să îți placă. Torturile de ordin psihic sunt mult mai grele decât bătaia timp de 24 de ore. Tot ce s-a petrecut în arestul de la Brașov și București este greu de povestit. Aud acum că se spune «Înainte era mai bine». În momentul în care ți se spune «Ești o cantitate neglijabilă, iar eu pot să fac ce vreau cu tine»… Așa au făcut. Am fost luat. Am stat într-un simulacru de celulă. La un moment dat s-a aruncat cu un lighean de sânge pe jos. A fost deschisă o vizetă din care a apărut o mitralieră. În acel moment singurul lucru important este legătura dintre tine și Dumnezeu. M-am pus în genunchi și am spus câteva cuvinte dintr-o rugăciune. A fost o simulare prin care anchetatorii au vrut să ne demonstreze ce pot face cu noi. Am colegi care nu au mai apucat să povestească acum despre acea perioadă. Unul a făcut diabet galopant și a murit. L-am găsit în cameră, anina. Se spânzurase, dar nu avea greutatea necesară. Mulți dintre colegii mei nu mai sunt. Noi nu îmbătrânim. Nu am colegi care să ajungă la 70 de ani. Ne «curățăm repede». Nu a fost ușor pentru noi”, a continuat Iacob.

Un român ca oricare altul: a rămas șomer și a plecat în Spania

După anul 1990, când industria brașoveană a intrat în colaps, Dănuț Iacob a rămas șomer. Ca mulți alți români, a plecat în Spania.

„Am muncit la betoane. Mi-am făcut o firmă în Spania, pentru că în România nu am avut posibilitatea. Am ajuns la 600 de angajați în Spania, cei mai mulți dintre ei români. Am făcut apoi o firmă în Brașov, iar copilul meu este acum manager. L-am încurajat să studieze. Noi, după anul 1990 am înființat Academia Civică și Alianța Civică, pentru că, noi, ca muncitori eram bătuți în cap. Nu știam ce să facem. Am strâns toată flora și fauna intelectualității românești și am luptat și am militat în piețele libere. Luam roșii în cap, ouă…”, a mai povestit Dănuț Iacob.

Fiind un foarte bun povestitor, Dănuț Iacob a participat la numeroase evenimente publice în care le-a povestit tinerilor despre revolta din 1987. De fiecare dată, el le-a transmis tinerilor să fie mândri ce istoria acestei țări, de curajul luptătorilor anticomuniști.