Universitatea Transilvania din Brașov a reluat conferințele din seria „Știința în conversație”, primul eveniment din 2025, desfășurat în 6 martie, având ca temă umorul. Conferința „O hartă a umorului românesc. De la bancuri la meme” a fost susținută de prof. dr. Răzvan Săftoiu, cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și s-a bucurat de prezența câtorva zeci de persoane, de la studenți, la profesori universitari sau jurnaliști. Întâlnirea a fost moderată de conf. dr. Anca Preda, prodecan la Facultatea de Muzică a UNITBV.

(Foto: AP Studio)

De altfel, în timpul prezentării Răzvan Săftoiu a prezentat o scurtă caracterizare a umorului în mai multe state europene, apărută în publicația britanică The Telegraph. Conform acestei analize, umorul din Germania se remarcă  prin „rigiditate și seriozitate”, iar Marea Britanie prin ironie fină și, de multe ori, umor sec. Italienii se remarcă prin autoironie și sarcasm cu referire la comportamentul lor social și la o serie de defecte, cum sunt inclusiv statura mică, în comparație cu alți europeni.

Hazul de necaz, caracteristică principală a umorului românesc

În ceea ce-i privește pe români, aceștia se remarcă prin „haz de necaz”, un mecanism de apărare în situațiile critice. România este caracterizată și prin umorul agresiv (a face mișto), care, uneori ajunge chiar la stadiul de atac la persoană. De asemenea, umorul românesc este, în același timp, și unul negativ, „râde ciob de oală spartă” fiind, de altfel, una dintre expresiile care caracterizează această situație.

La început a fost… Păcală

Ca în orice zonă culturală, în spațiul românesc există și personaje tipice ale umorului. Așa a apărut Păcală, farsor celebru în folclorul popular. Mai recent, în perioada comunistă, a fost Bulă, care îmbina prostia și viclenia. Alinuța și-a găsit și ea locul în umorul românesc, de numele ei fiind legat umorul negru. De asemenea, personaje ale umorului românesc sunt și Ion și Măria, „blonda”, „ardeleanul”, „moldoveanul”, „olteanul”, „ungurul”, „popa”, „polițistul”.

Ca în orice spațiu cultural, umorul politic și etnic este caracteristic și României. De exemplu, în perioada comunistă, glumele la adresa „orânduirii socialiste” au reprezentat un „mecanism de apărare” pentru oameni, după cum a a explicat Răzvan Săftoiu.

După 1990 registru se schimbă, apărând noi ținte ale ironiilor, de la polițiști, la medici sau profesori. Așa a apărut umorul pe teme profesionale.

În ceea ce privește umorul etnic, acesta este bine reprezentat în spațiul românesc. Sunt numeroase glumele despre unguri, despre ardeleni, despre moldoveni, despre olteni, despre romi. De cele mai multe ori, maghiarii sunt ironizați pentru modul în care vorbesc limba română. Apoi, ardelenii sunt „întruchiparea” lentorii, iar moldovenii sunt caracterizați de cantitatea mare de alcool pe care o consumă.

„În astfel de situații, un grup se pune în centru, iar ceilalți formează periferia. Umorul etnic are un puternic caracter local și se înscrie într-o tendință de umor etnic european. Fiecare râde de celălalt. Polonezul de la oraș râde de cel de la munte. În România, ardeleanul râde de moldovean sau de oltean. Dacă mergi la Craiova, olteanul este centrul și ardeleanul este periferia”, a explicat Răzvan Săftoiu.

Cum a evoluat umorul românesc

Dacă în urmă cu multe zeci de ani, dominante erau bancurile sau textele ironice, în ultimi ani au câștigat teren producțiile de tip „show” sau stand-up-comedy. Cele mai bune exemple sunt „Leana și Costel” sau, mai nou, „Las Fierbinți”. De asemenea, se impun meme-urile și alte forme promovate prin intermediul rețelelor sociale.

Conferința „O hartă a umorului românesc. De la bancuri la meme” a oferit și alte detalii interesante despre umorul românesc și poate fi urmărită integral AICI.

Aceste conferințe sunt gândite ca un spațiu deschis de dialog între cercetători și membrii comunității, încurajând implicarea brașovenilor în activități de cercetare științifică. La ediția anterioară, cercetătorul Maria Covei, de la Facultatea de Design de Produs și Mediu a prezentat rezultatele unei cercetări care a por nit de la întrebarea: Cum poate fi purificată apa cu radiație solară, prin fotocataliză?. La ediția a II-a, Traian Badea, cercetător la Facultatea de Medicină a vorbit despre Arhitectura creierului, genetică și diversitate neuronală.

Evenimente din seria „Știința în conversație” vor continua în acest an, cu noi teme interesante.

(Foto: AP Studio)

Câteva zeci de brașoveni au ales să își petracă seara de vineri într-un mod inedit. Ei au participat la conferința științifică „Fotocataliza: cum purificăm apa cu radiația solară”, care face parte din seria „Știința în conversație”, organizată de Universitatea Transilvania din Brașov. Tema a fost una intersantă și, totodată, provocatoare: epurarea apei printr-o tehnologie aflată, deocamdată, într-un stadiu incipient: fotocataliza.

În cadrul acestei conferințe, dr. Maria Covei, de la Facultatea de Design de produs și mediu din cadrul Universității Transilvania, a prezentat rezultatele mai multor ani de cercetare, realizată de o echipă a Universității Transilvania din Brașov, pe care ea a coordonat-o. Prin acest proiect au fost testate mai multe variante de epurare a apei prin fotocataliză, un proces chimic care presupune utilizarea unor substanțe, care, sub influența razelor solare, dizolvă poluanții organici aflați în apă.

Cum tehnologia este una nouă, aflată în curs de dezvoltare, aplicarea ei la scară mare mai are de așteptat.

„Eficiența de fotodegradare pe care am obținut-o noi în laborator nu este covârșitoare. Nu aș spune: gata, ieșiți de aici și mergeți să cumpărați materialele astea și o sa aveți apă potabilă la robinet dacă le folosiți”, a explicat Maria Covei.

Viitorul substanțelor fotocatalitice

Însă, în urma numeroaselor teste realizate de cercetătorii universității brașovene, fotocatalizatorii (substanța care descompune poluanții sub inflența radiației solare) pot fi folosiți în alte aplicații.

„Am putea folosi aceste substanțe fotocatalitice pentru realizarea unor suprafețe subțiri: le punem pe ferastră, pe geacă. Poate că le-am putea folosi ca suprafețe anti-aburire. Poate că putem să le folosim pentru sterilizarea interiorului saloanelor sau a altor spații din spitale: aplicăm o tencuială cu dioxid de titan (o substanță care reacționează la razele ultraviolete și descompune moleculele organice – n.red), aprindem lampa cu raze ultraviolete și se distrug patogenii. Sunt o serie de alternative, pe unele le-am testat astfel că vedem ce putem face în continuare”, a continuat dr. Maria Covei.

Seria conferințelor a început în luna iulie

Seria conferințelor Universității Transilvania a debutat în 8 iulie când conf. dr. Mihai Daniel Niță, cadru didactic la Facultatea de Silvicultură şi exploatări forestiere a fost invitatul principal. El a abordat subiectul „Pădurile în epoca digitală: tehnologie, sateliți și umanitate”.
În 3 octombrie, Tudor Constantin Badea cercetător principal la Facultatea de Medicină, a susținut conferința „Arhitectura creierului: genetică și diversitate neuronală”.
„Știința în conversație” va fi reluată anul viitor.

De Ziua Națională a Alimentației și a Combaterii Risipei Alimentare, marcată în 16 octombrie, la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului a fost lansată cartea „Rețete și povești culinare din Brașov. Fabuloasa istorie a cafelei, portocalei și a mirodeniilor”, realizată de dr. Alexandru Stănescu, managerul Muzeului de Etnografie Brașov. Evenimentul, la care au participat câteva zeci de brașoveni, a fost parte din proiectul cultural „Soacra cu trei nurori și alte povești de tradiție urbană”, derulat de Agenția Metropolitană Brașov în parteneriat cu Muzeul de Etnografie Brașov și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Scopul publicației este de a aduce în fața publicului informații privind gastronomia veche românească și central-europeană într-un context contemporan, dar și de a aduce în atenția publicului local aspecte legate de tradiția culinară urbană din Brașov, informații despre rolul companiilor orientale de comerț din Brașov în comerțul mondial cu mirodenii și mărfuri coloniale sau „mărfuri turcești”.

Cum au apărut cafenelele în Brașov

Nelipsită acum în fiecare dimineață, cafea este un produs apărut în Europa în secolele XV – XVIII și a devenit rapid scurt timp băutura caldă preferată, inclusiv în Austria.

O parte a volumului este dedicată cafelei și culturii cafenelelor austriece, care pentru importanța sa in dezvoltarea gastronomiei, culturii și vieții social-politice a fost declarată din anul 2011 in Lista Reprezentativă a Patrimoniului Intangibil al Umanității (UNESCO).

„În Imperiul Habsburgic exista o cultură a cafenelei încă din secolul al XVII-lea (…) În secolul al XVIII-lea apar multe cafenele în Viena, între care se cuvine să fie menționată Kramersches Kaffeehaus, pentru faptul că a fost prima cafenea din lume care a scos ziare ca oaspeții săi să le citească. În perioada imediat următoare, după Congresul de la Viena din 1814/15, cultura cafenelelor ia amploare în tot Imperiul, unde cafeneaua vieneză a devenit simbolul unei bune calități a vieții, inspirate mai ales de moda orientală a vânzătorilor itineranți de cafea turci”, se arată în lucrarea amintită.

În Brașov, primele chioșcuri ale „fierbătorilor de cafea” au apărut în anul 1822, apoi s-au dezvoltat și cafenele în stil vienez.

În aceeași lucrare, autorul surprinde și aspecte legate de risipa alimentară, folosind o sursă inedită: basmele și poveștile românești.

„În Brașov apare în 1838 celebra „Casă de cafea” pe care a luat-o inițial în arendă pentru 12 ani negustorul Rudolf Orghidan, apoi cofetarul Josef Montaldo de pe ulița Porții (Str. Republicii), care a arendat-o și el vreme de cinci ani (…) În Brașovul de odinioară cele mai cunoscute cafenele au fost Elite, Europa, Krone și Transilvania. În Cluj erau renumite Tivoli, Fiume, Korona, New York (Continental), Koszponti (Centrală), Pannonia etc. Multe dintre cele mai renumite cafenele din Imperiul Austro-Ungar se găseau în cadrul unor hoteluri cu restaurante luxoase, acestea erau și cele frecventate de burghezie și de oameni politici, de bogătașii din epocă care aveau pretenții privind luxul și servirea”, a scris Alexandru Stănescu în lucrarea „Rețete și povești culinare din Brașov. Fabuloasa istorie a cafelei, portocalei și a mirodeniilor”.

În aceeași lucrare, cititorii vor putea afla și cum a devenit Brașovul un centru important în ceea ce privește producția de ciocolată, dar una dintre porțile de intrare în spațiul austro-ungar a multor mirodenii și altor produse.

Basmele și poveștile românești, „citite” într-un mod inedit

Volumul prezintă și aspecte mai puțin cunoscute publicului larg din zilele noastre, inclusiv modul în care bucătăria veche tradițională asigura o alimentație sănătoasă și oferea numeroase exemple de metode și practici de evitare a risipei alimentare. Pentru a documenta obiceiuri și comportamente culinare de mult apuse, istoricul Alexandru Stănescu apelează la izvoare istorice inedite: basmele și poveștile.

„Citind basmele și poveștile în altă cheie de lectură, adică aceea a poveștilor ca izvor documentar pentru bucătăria veche românească, se observă faptul că multe dintre narațiunile acestora au ca fundal mâncarea, care este un simbol al bunăstării, al confortului și al bunului gust, un dar mereu bine primit, în timp ce foametea simbolizează una dintre marile năpaste, precum molima, seceta și războiul”, scrie Stănescu în volumul amintit.

De exemplu, din povestea „Soacra cu trei nurori” pot fi extrase informații privind organizarea socială, dar i comportamentele culinare.

„În povestea Soacra cu trei nurori, conflictul este declanșat tocmai de pretenția soacrei de a-și trata nurorile ca pe argați, cu mâncare de zilieri săraci, adică mămăligă rece, sare, usturoi, o ceapă în loc de cină după o zi de muncă în gospodărie. Această alimentație sărăcăcioasă corespunde, în mare măsură, situației multor familii țărănești din secolele XVIII-XIX, care, după o zi de trudă, nu-și permiteau să taie un pui, să facă o tocană sau o friptură care să astâmpere foamea tuturor membrilor familiei”, se explică în lucrarea documentată și redactată de Alexandru Stănescu.

Totodată, el menționează că risipa alimentară „este privită în imaginarul popular ca fiind specifică mai ales meselor și ospețelor târgoveților și bogătașilor de la oraș sau ospețelor organizate la curțile boierilor, regilor și împăraților. Această risipă de la mesele bogătașilor din povești se manifestă nu doar prin depășirea măsurii, adică cantitate, dar și prin diversitatea bucatelor și felurilor servite, prin abundența de bunătăți și trufandale și ingrediente scumpe aduse cu mare primejdie din locuri îndepărtate”.

Volumul a fost documentat și redactat de dr. Alexandru Stănescu, managerul Muzeului de Etnografie Brașov, ilustrațiile au fost realizate de Lia Stănescu, grafica îi aparține Oanei Țigănuş, iar fotografiile au făcute de Dan Mălureanu.

Proiectul face parte dintr-un amplu proiect de educație a gustului publicului brașovean

Proiectul „Soacra cu trei nurori și povestiri culinare urbane” va continua în cursul acestei luni cu atelierele „Ciocolatherium”. Valoarea totală a proiectului „Soacra cu trei nurori și povestiri culinare urbane” este de 158.931,74 lei, din care 142.394,24 lei – finanțare nerambursabilă din partea AFCN și 16.537,50 lei – contribuția AMB. 

Acest proiect face parte dintr-un program mai amplu de educație a gustului publicului brașovean în care Agenția Metropolitană Brașov și Muzeul de Etnografie Brașov s-a implicat în ultimii cinci ani. Acest program a generat peste 30 de comunicări și prelegeri, 24 de demonstrații și degustări de alimente și preparate tradiționale, dar și trei broșuri dedicate civilizației mesei în Brașov, dintre care una, intitulată „La masă cu strămoșii”, a fost publicată și în limbile engleză și maghiară.