Una dintre cele mai impunătoare cetăți din Transilvania, cea de la Făgăraș va intra într-o amplă restaurare, proiect pentru care autoritățile locale au obținut o finanțare europeană. Deocamdată, este în derulare licitația pentru proiectarea, asistența tehnică și execuția lucrărilor, contract cu o valoare estimată de 17.098.559 lei, fără TVA. Ofertele pot fi depuse până la data de 29 ianuarie, iar evaluarea acestora se va încheia cel mai târziu în 30 martie. După semnarea contractului, proiectul trebuie finalizat în 30 de luni, termenul estimat pentru deschiderea „noii cetăți” fiind luna septembrie a anului 2019.

Cetatea de la Făgăraș, inclusă pe lista monumentelor de importanță națională, a mai fost restaurată în mai multe perioade. Astfel, între anii 1960 – 1977, după ce a fost desființată închisoarea comunistă care a funcționat aici în perioada 1948 – 1960, la cetate s-au efectuat lucrări de consolidare. Atunci, printre altele, s-au realizat planșee din lemn și planșee din beton armat. Atunci a fost înființat Muzeul Cetăţii Făgăraşului şi Biblioteca a oraşului. Totuși, restaurarea din respectiva perioadă nu au mai fost terminată.

Lucrări s-au mai executat și după anul 2000, iar în anul 2012  monumentul a fost preluat în administrare de Consiliul Județean Brașov, care a atribuit firmei Ramb Sistem (la momentul respectiv un „client fidel” al administrației  județene) contractul de lucrări pentru proiectul „Reabilitarea, Consolidarea și amenajarea Cetății Făgăraș – etapa a I-a”. Conform raportului de expertiză ce face parte din dosarul procedurii de achiziție a lucrărilor pentru care Primăria a obținut fonduri europene, în baza contractului din anul 2011 s-au făcut unele consolidari și restaurări, care nu au mai fost terminate.

Alte lucrări s-au mai realizat și în perioada 2014 – 2015, în luna iunie a anului 2015 fiind redeschisă și Sala Tronului.

Umezeală, ziduri crăpat, ciment și alte probleme

În urma expertizării Cetății Făgăraș, specialiștii au descoperit probleme în aproape toate zonele, umezeala din ziduri fiind cea mai des amintită în raport. De asemenea, printre altele, în unele zone au fost descoperite tencuieli din ciment pe suprafețe mari de zid, guri de tragere sau aerisire acoperite, precum și crăpături în ziduri. Totodată, în multe locuri s-au desprins au apărut goluri în ziduri, în alte zone cărămida nu mai este fixată cu mortar. Unele corpuri de clădire sunt acoperite cu tablă, iar în alte zone în care nu au fost terminate lucrările de consolidare constructorii au lăsat „moștenire” stâlpi metalici care susțin boltele sau tavanele. 

Practic, toate aceste probleme vor trebui rezolvate, iar în raportul de expertiză se precizează că trebuie aplicate soluții tehnice care să nu afecteze valoarea istorică și arhitecturală a monumentului.

De asemenea, după ce se va termina restaurarea, în Cetate vor fi amenajate spații care vor permite organizarea de festivaluri, expoziţii şi ateliere meşteşugăreşti.

La început a fost o cetate de lemn… arsă de tătari. Cetatea de piatră nu a mai fost cucerită  prin forţa armelor

De-a lungul existenţei sale, cetatea Făgăraşului a avut un rol deosebit de important în apărarea Transilvaniei, fiind cea mai bine apărată fortificaţie din sudul Transilvaniei. A fost asediată de turci, maghiari, români, austrieci, dar cetatea nu a fost niciodată cucerită prin forţa armelor, doar în câteva cazuri fiind nevoită să cedeze datorită trădărilor. De asemenea, cetatea a reprezentat în secolul al XVII – lea şi reşedinţa principilor Transilvaniei, aici ţinându-se numeroase Diete ale Transilvaniei, dintre care cea mai importantă fiind cea din 1688, când s-a hotărât alipirea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic. Tot în cetate au fost primite de către principi numeroase delegaţii internaţionale, ale turcilor, austriecilor, trimiși ai Papei, etc.

Istoria cetăţii Făgăraşului începe în sec XII – XIII, când, pe locul actualei fortificații de piatră, a fost construită una din lemn şi pământ, înconjurată cu un val de pământ şi palisadă. Despre această primă fortificaţie există puține informații, şi acelea în urma unor săpături arheologice care au scos la iveală trunchiurile de copaci din care era alcătuită palisada. Urmele cetăţii de lemn păstrează toate dovada unui incendiu care se pare că a distrus această fortificaţie. Acest incendiu poate fi pus în legătura cu marea invazie tătară de la 1241, când trupele mongole au pătruns în sudul Transilvaniei prin pasul Turnu Roşu de unde au înaintat spre Braşov şi Sibiu.

Construcţia cetăţii de piatră din Făgăraş a început în anul 1310, când Ladislau Kan (Apor), voievod al Transilvaniei, a început realizarea primului turn al cetăţii (Turnul Roşu), care va avea rolul de donjon. După această construcţie nu mai există date sigure privind următoarele faze de extindere ale cetăţii până în sec. XVI, deoarece cetatea a fost sub sub stăpânirea domnilor Ţării Româneşti.

În anul 1528, Ţara Făgăraşului, deci şi cetatea, intră în stăpânirea lui Ştefan Mailat, nobil român din Comăna şi Ţânţari, (sate din Ţara Făgăraşului), care va începe transformarea cetăţii în castel. Ştefan Mailat va investi masiv în construcţia cetăţii Făgăraşului deoarece avea nevoie de un sprijin puternic pentru a-şi putea pune planul de a ajunge principe al Transilvaniei în aplicare. Astfel, Ştefan Mailat înconjoară cetatea cu un nou zid de apărare în care înglobează şi turnul barbacană (turnul porţii), transformând astfel fostele spaţii de apărare în spaţii luxoase de locuit. De asemenea el a construit nivelul 2 al laturii de sud, care a primit denumirea „casele lui Mailat”. Urmaşii săi au continuat dezvoltarea cetăţii: familia Bathory, care s-a înrudit cu Ştefan Mailat prin alianţă, a început construcția nivelului 2 de pe latura de nord şi de asemenea, va construi nivelul 3 de pe latura de sud. Tot în timpul bathoreştilor a început construcţia bastionului „Toboşarului” , în colţul de sud-est, bastion care a primit numele „Bathory”.

În timpul lui Mihai Viteazul, cetatea a trecut în stăpânirea acestuia, care a donat-o soţiei sale, Doamna Stanca. Aceasta a stăpânit Cetatea Făgăraşului un an de zile, iar după moartea lui Mihai Viteazul a rămas încă o perioadă prizonieră în cetate.

Ultimele faze ale construcţiei cetăţii au loc în secolul al XVII – lea. Astfel, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, este cel care a construit încă 3 bastioane şi termină unele construcţii începute de bathoreşti. Familia Rakoczy este ultima familie de principi ai Transilvaniei care aduce modificări substanţiale Cetăţii Făgăraşului, construind corpul de gardă de pe latura de sud, reamenajând lacul (care a fost pietruit) şi construind o casă a husarilor (grajduri) în afara cetăţii.

Începând cu sec al XVIII, Transilvania, deci şi Ţara Făgăraşului, intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Începând cu acest moment va începe declinul Cetăţii Făgăraşului, fosta reşedinţă princiară fiind transformată în garnizoană militară. După 1918 cetatea a fost tot garnizoană militară, singura modificare fiind că armata austriacă a fost înlocuită cu cea română.

După al –II – lea Război Mondial cetatea Făgăraşului cetatea a transformată în închisoare politică comunistă până în 1960. În această perioadă, între zidurile care odată găzduiau Dietele și balurile Transilvaniei, s-a strecurat tortura şi moartea.