15 Noiembrie 1987, ziua care nu se uită! Nu au uitat-o nici doi cetățeni de onoare ai municipiului Brașov, care au simţit ororile comunismului. Află povestea celor doi muncitori de la „Steagu Roşu”

Trei novembriști, Iulianna Biro, Sebastian Ciorăşteanu, Aurel Bejenariu, urmează să primească astăzi diplomele de „Cetățean de onoare al Municipiului Brașov”. Toți au participat la revolta din 15 Noiembrie 1987, iar în luna decembrie a anului 1987 au fost condamnați pentru infracţiunea de „huliganism politic”, după ce au fost anchetați cu mult zel de Securitate.

De altfel, mărturiile a doi dintre cei trei pot fi citite în volumul publicat în anul 2003, „Ziua care nu se uită – 15 Noiembrie 1987”, al istoricilor Marius Oprea și Stejărel Olaru, ajutați de o echipă de studenți au Facultății de Sociologie din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

Iulianna Biro: „Zilele de anchetă din București sunt de neiertat și de neuitat”

În noiembrie 1987, Iulianna Biro locuia în Ormeniș și făcea naveta la Brașov. Ea lucra la Secția 650 – Oțelărie, iar în 15 noiembrie a fost era nemulțumită că nu primise salariul.

„Am mers la șefi am întrebat care este situația, de ce nu primesc niciun leu. Au spus că pentru frumusețea orașului (amenajarea orașului era unul dintre pretextele pentru care se rețineau din salarii, n.r.). Am fost prinsă în gara Ormeniș – de la schimbul doi am mers acasă și am coborât din tren. Mă așteptau acolo organele de anchetă și nici măcar nu m-au lăsat să intru în casă pentru a-mi lua rămas bun de la familie (…) Dimineața m-au dus la Miliția (denumirea din acea perioadă a Poliției, n.r.), m-au bătut, m-au pus să dau tot felul de declarații, iar după amiază am fost băgată într-o dubă. Am simțit că este sfârșitul, că voi fi împușcată, așa nevinovată cum am fost (…) Zilele de anchetă din București sunt de neiertat și de neuitat. Nu pot să uit toată viața bestialitatea, vorbele… mai ales o anchetatoare care m-a torturat. Mă bătea în talpă și în mijloc. Ce cuvinte jignitoare mi-a adresat, mai ales că sunt maghiară. Atunci eram și membră de partid (Partidul Comunist Român – PCR, n.r.) și îmi spuneau: «Da, o membră de partid a făcut revoluție». Nu am făcut nicio revoluție, am făcut doar ceea ce a făcut toată lumea care era lângă mine. Pentru ei eram o doar «o curvă unguroaică» (…) N-am putut să le rețin numele, dar chipurile lor sălbatice nu le pot uita. Și trauma, spaima, frica. În cele 11 zile petrecute acolo am slăbit 10 kilograme (…) Și acum sunt simt să sunt distrusă complet: mereu iau medicamente, am dureri nervii îmi sunt la pământ. Am fost internată vreo trei luni la neuropsihiatrie”, se arată în interviul Iuliannei Biro.

Aurel Bejenariu, anchetat apoi, până în 1989, supravegheat

Aurel Bejenariu era schimbul trei în 14 – 15 noiembrie și a povestit că alături de colegii lui au declanșat o grevă spontană, după, cu trei zile de întârziere și-au primit fluturașii de salariu, diminuat cu sume cuprinse între 400 și 800 de lei (800 de lei era aproape o treime sin salariu). Dimineața, lucrul a fost întrerupt și de muncitorii de la schimbul 1. O perioadă muncitorii au protestat în uzină, au refuzat să meargă la discuții cu conducerea fabricii.

„… văzând că nu avem cu cine discuta, mulțimea a zis: «Haideți la Primărie, acolo ai cu cine discuta». Și lumea s-a încolonat”, își amintește Aurel Bejenariu.

După revoltă, el a fost anchetat și, până în 1989 a fost supravegheat. Fratele lui, Cornel Vulpe a fost deportat la Botoșani, unde a stat 2 ani. Cornel Vulpe (Corneluș, cum îi spuneau colegii) a decedat după câțiva ani de la revolta din 1987.

„Cred că din cauza bătăilor a dat în diabet”, a povestit Bejenariu.

15 Noiembrie 1987. Revolta anticomunistă a muncitorilor de la Steagu’ Roșu, „prezisă” de Securitate cu mai multe luni înainte. Protestul din Brașov a readus România pe harta luptei anti-comuniste

Cei trei novembriști vor primi diplomele de cetățeni de onoare astăzi, într-o ceremonie ce se va desfășura la Centrul Cultural Apollonia (fostul sediu Bancorex, de la intersecția străzilor Republicii și Michael Weiss). Tot astăzi, la 11.30 va fi ceremonia oficială, la troița de la Spitalul Județean. De asemenea, de la ora 17.00, la Cinema Astra, va fi proiectat filmul documentar „Brașov 1987 – Doi ani prea devreme”.