15 Noiembrie 1987. Revolta anticomunistă a muncitorilor de la Steagu’ Roșu, „prezisă” de Securitate cu mai multe luni înainte. Protestul din Brașov a readus România pe harta luptei anti-comuniste

Cu doi ani înaintea Revoluției din decembrie 1989,  în 15 noiembrie 1987, chiar în ziua alegerilor pentru consiliile populare locale, câteva mii de muncitori de la uzina de autocamioane „Steagu Roşu” Braşov s-au revoltat şi, scandând „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!” au pornit spre centrul oraşului, unde au făcut apoi prăpăd la Judeţenei PCR (actuala Prefectură) şi Primăriei.

În 14 noiembrie, Salariații de la Secția 440 Matrițe din uzina brașoveană erau în schimbul de noapte, dar au oprit lucrul, nemulțumiți că au primit numai jumătate de salariu. În câteva ore toți muncitorii au încetat lucru și au ieșit să protesteze la  „Județeana de partid”. 

Avertismentele Securității, ignorate

Revolta din 15 noiembrie a fost una spontană, însă Securitatea Statului avertiza de mai mult timp că muncitorii sunt nemulțumiți. De altfel, în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNAS) există mai multe note informative prin care era prezentată starea de spirit din fabrică. 

De exemplu, în 4 februarie 1987, era emisă Nota nr. S / 04229 în care se prezintă starea de spirit a muncitorilor care lucrau în întreprinderile din Braşov. În 24 februarie 1987 era emisă Nota nr. 036831 în care se prezintă nemulţumirile muncitorilor angajaţi în întreprinderile din Braşov.
În 25 august 1987 era emisă Nota nr. 036894 cu informaţii privind starea de spirit a muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane şi Tractoare Braşov, a locuitorilor din municipiul Braşov şi din comuna Feldioara. În 4 noiembrie 1987 a fost întocmită Nota nr. S / 36920 cu informaţii privind deteriorarea stării de spirit a muncitorilor din Braşov. Aceştia erau nemulţumiţi din cauza lipsei produselor agro-alimentare, deselor întreruperi ale curentului electric, diminuării retribuţiilor şi a restructurărilor care aveau loc în întreprinderi. Un document similar a fost transmis și în 13 noiembrie 1987.  
Aceste note informative par a fi fost ignorate, astfel că în 15 noiembrie 1987 oamenii au ieșit în stradă.

1988: Zi de solidaritate cu opozanţii din țara noastră

Pentru regimul comunist a fost „începutul sfârșitului”. Chiar dacă revolta din 15 noiembrie 1987 a durat o singură zi, România a reapărut pe harta luptei anticomuniste, la mulți ani după ce s-a stins „rezistența din munți”. De altfel, tot în arhivele CNSAS există un La 25-27 august 1988 avusese loc la Nowa Huta, în Polonia, o întrunire a opozanţilor şi disidenţilor din ţările socialiste. La această întrunire participase şi scriitorul Helmut Frauendorfer, emigrat din România, care anunţase că 15 noiembrie a fost declarată „zi de solidaritate” cu opozanţii din țara noastră şi că va fi marcată prin acţiuni de protest organizate în diferite ţări europene.

 „La reuniune au participat peste 800 de delegați, lucrările fiind coordonate de ”Sindicatele libere” poloneze sub conducerea lui Lech Walensa. Așa zisa opoziție română a avut un un singur reprezentant, în persoana lui Helmut Frauendorfer, originar din localitatea Voiteg, județul Timiș, fost profesor la o școală din județul Argeș, plecat definitiv din țară și stabilit în R.F. Germania în cursul anului 1987. Cel în cauză a rostit o cuvântare cu un conținut ostil, denigrator și incitator, între altele anunțând că organizații reacționare occidentale ale emigrației române au stabilit ca în 15 noiembrie a.c. (la un an de la evenimentele de la Brașov) să fie declarată ”Zi de solidaritate cu elementele și grupările de opoziție din România” și va fi marcată prin acțiuni de protest ce vor fi organizate atât în țările socialiste, cât și în altele din occident. La astfel de acțiuni sunt îndemnate să recurgă și elemente ostile din interior”, se arată într-un document secret emis în 31 august 1988 al Securității Statului și adresat structurii teritoriale din județul Sălaj. (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr.8634, vol.1, ff.301-302). 

Prin acest document se solicita Securității Județene Sălaj să dispună să „fie selectate elementele potențial periculoase și să se acționeze asupra lor cu măsuri de prevenire și descurajare”. În 11 noiembrie 1988 Inspectoratul Judeţean de Securitate Sălaj a  pregătit și un Plan de măsuri în Acţiunea „15 noiembrie 1988”. Documentul prevedea identificarea şi neutralizarea persoanelor care manifestau solidaritate cu muncitorii ce s-au revoltat la Braşov la 15 noiembrie 1987.
În judeţul Sălaj fuseseră descoperite 144 de persoane care apreciau reacţia muncitorilor de la Braşov şi spuneau că asemenea acţiuni ar trebui organizate şi în alte localităţi. (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 8634, vol. 1,ff. 195-199). 

Manifestațiile de care se temeau reprezentanții Securității nu au avut loc în România, însă, până în decembrie 1989 elemente ostile din interior au fost monitorizate cu atenție. 

„Braşov 1987. Doi ani prea devreme”. Un documentar pentru o generație „aflată în pericol de a nu cunoaşte mai nimic despre întâmplări şi pătimiri”

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.