Irene Oancea a lăsat de ieri, Braşovul mai sărac cu un mare om de sport. Fosta mare handbalistă s-a stins marţi din viaţă, şi a îndurerat întreaga lume a handbalului braşovean şi nu numai, cu plecarea ei.

În luna august a anului trecut, la iniţiativa clubului Corona, prin preşedintele Liviu Dragomir,Irene Oancea a fost numită Cetăţean de Onoare al Braşovului, titlu înmânat chiar de primarul George Scripcaru. Ceremonia care a avut loc la Primăria Braşov i-a adus lui Irene Oancea o imensă bucurie în suflet, după cum povesteşte Rodica Marian Lisenche, o altă fostă mare handbalistă a Rulmentului Braşov, club de la care Corona a preluat palmaresul.

„Regretăm cu toţii plecarea ei şi ne doare enorm, însă şi eu şi colegele de echipă care i-am fost alături în ultimii ani, ne consolăm cu gândul că pe plan sportiv cel puţin a plecat împăcată, dacă se poate spune aşa. Spun asta pentru că ştim ce imensă bucurie i-a adus anul trecut înmânarea titlului de cetăţean de onoare al Braşovului, un oraş pe care ea l-a iubit enorm şi din care nu a putut pleca să joace în altă parte. Şi atunci imediat, şi multă vreme după, atunci când vorbeam îşi amintea cu bucurie că oraşul a răsplătit-o prin acea recunoaştere a meritelor, iar pentru asta trebuie să mulţumim din suflet celor care au contribuit la acest lucru, şi anume primarului George Scripcaru dar şi consiliului local că a aprobat acest lucru, precum şi clubului Corona că a propus asta prin preşedintele Liviu Dragomir. Aş vrea să pot reuşi să exprim în cuvinte ce a însemnat pentru sufletul lui Irene. A fost imens, practic i-a dat aripi acel moment şi a mai ţinut-o printre noi….”, povestea Rodica Marian Lisenche.

Fostă colegă cu Irene Oancea timp de zece ani, Rodica Marian Lisenche este de părere că golul lăsat de Irene în handbal, la fel ca cel lăsat de Nicolae Pescaru în fotbal, este aproape imposibil de umplut. 

„Irene Oancea a fost dedicată trup şi suflet Braşovului, a jucat numai pentru echipa Rulmentului şi a reprezentat mereu oraşul cu mândrie. Ea înseamnă, fără doar şi poate, pentru handbalul braşovean, ce a însemnat Nae Pescaru pentru fotbal, pentru că, deşi aveau valori incontestabile, nici unul, nici altul nu au acceptat să plece de aici, de acasă. Într-un timp scurt, Braşovul a pierdut două glorii şi două caractere cum rar mai găsim. Irene şi Nae au fost embleme sportului braşovean., iar asta nu o poate contesta nimeni. Erau cei doi mari frumoşi ai oraşului, din toate punctele de vedere. Am iubit-o pe Irene ca jucătoare, i-am fost colegă zece ani, era căpitanul nostru. Când s-a retras mi-a înmânat mie banderola de căpitan plină de emoţie, într-un meci cu Frankfurt care s-a jucat la Braşov. A fost un moment pe care nu îl pot uita niciodată. Şi acum îi simt emoţia cu care m-a strâns în braţe şi sunt fericită că am avut parte de un astfel de moment alături de ea. Şi după ce a renunţat la sport, noi am rămas apropiate, alături de alte foste colege şi ele mari campioane ale Braşovului”.

Rodica Marian Lisenche a fost printre oamenii care i-au rămas alături lui Irene Oancea până la plecarea acesteia. Alături de ea însă, i-au mai stat în preajmă ei şi Ribanei Oancea, fiica lui Irene, şi alte numele grele ale handbalului din acea vreme, cum ar fi: Adriana Pătruţ, Darinca Andrei, Maria Furtună Paul, Irina Mureşan, Cristina Berbece, Eniko Demeter,  Lena Brebeanu, Mariana Peţa, Ileana Maiorescu, Tatiana Beschi, Ica Drăguşel, precum şi antrenorul Mircea Bucă. „Noi am rămas ca o familie, ţinem legătura, ne sunăm, ne vedem şi ne ajutăm la nevoie. Irene era parte din fiecare dintre noi iar acum acea parte ne doare foarte tare.Vom rămâne însă alături în continuare şi vom fi alături de Irene prin fata ei, Ribana Oancea….”, a mai povestit Rodica Marian.

Irene Oancea este singura vicecampioană mondială a echipei Braşovului la handbal, titlu câştigat în 1973 cu Naţionala. Ea s-a născut pe 11 noiembrie 1943 la Feldioara și va rămâne unul dintre simbolurile handbalului feminin din Brașov. În cariera sportivă a evoluat doar la Rulmentul Brașov, timp de 21 de ani, între 1963 și 1984, echipă cu care a cucerit titlul național și a jucat finala Cupei României în 1981. Cu echipa națională a României, pentru care are 107 selecții, Irene Oancea a devenit vicecampioană mondială în 1973.  Irene Oancea este maestru emerit al sportului și membru de onoare al Federaţiei Române de Handbal.

 Irene Oancea va fi înmormântată joi, 20 iunie, la ora 14.00, la Cimitirul Evanghelic din strada Lungă nr.2 (pe colţ cu Mielul Alb).