Medicul chirurg Dan Grigorescu, șeful Secției de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Brașov, îi cere demisia președintelui Colegiului Medicilor, Gheorghe Borcean, „la 10 zile de la comunicatul (acum dovedit ca fiind într-adevăr) nerușinat, conceput și semnat personal de cel care ocupă funcția de președinte al Colegiului Medicilor, cu privire la situația dramatică de la Spitalul Floreasca”.

Medicul brașovean Dan Grigorescu este unul dintre cei mai cunoscuți chirurgi plasticieni din România și a reușit să amenajeze, în secția pe care o conduce la Spitalul Județean din Brașov, prima unitate funcțională pentru arși înființată în țară după incendiul din clubul Colectiv, cu un sector pentru mari arși care are două paturi perfect izolate, fiecare în câte un salon dedicat. Dotările din acest sector au fost cumpărate din sponsorizări obținute de medic.

Dan Grigorescu amintește că Gheorghe Borcean declara în acel comunicat „la modul acuzator, implicându-i la modul imoral (adică fără să își fi dat acordul) pe toți membrii Colegiului, printre care mă număr și eu: <… asistăm zilele acestea la un asalt mediatic indecent, neprofesionist şi neinformat la adresa unuia dintre colegii noştri (dr. Beuran-nota mea) cu un renume profesional, care nu merită cu nimic a fi ştirbit prin dezvoltări ideatice fără legături cu relaţiile de cauzalitate, care au dus la acele întâmplări>, da, adevărate”. 

„Acum, după atâtea informații apărute în spațiul public care au conturat (chiar dacă imperfect) existența unei asocieri greu de imaginat de erori și acțiuni neconforme cu proceduri universal valabile, l-a mai auzit cineva pe domnul în cauză să mai zică ceva? L-a mai văzut cineva în spațiul public să lase coada jos, spășit, asemenea unui cățelandru schelălăind după ce primește un șut în bot de la cel pe care a încercat să-l muște, deși nu avea niciun motiv?”, se întreabă Dan Grigorescu.

El subliniază că marea problemă a lui Gheorghe Borcean „nu e dacă a avut sau nu dreptate (deși cam toate argumentele îi stau împotrivă), ci că s-a ante-pronunțat în lipsa oricăror informații oficiale, bazându-se pe simpatia și încrederea personală față de un coleg acuzat de toate cele“.

Medicul brașovean se întreabă și dacă „e normal ca o instituție colegială (și, implicit, toți membrii ei!) să fie implicată într-o situație controversată, doar pentru ca președintele ei să-și sprijine oficial un prieten? Nu e! Indiferent cât de nedrepte ar fi niște acuzații, el (Borcean) putea să îl mângâie pe creștet cât de mult dorea pe colegul simpatizat, însă doar în mediu privat. Instituțional, în schimb, Borcean trebuia să se comporte nu doar echidistant, ci (chiar mai mult!) distant în raport cu o situație care, vrând-nevrând, ajungea să fie analizată/judecată și de către Colegiul Medicilor. Păi cum să mai aibă și cea mai mică urmă de credibilitate concluziile rezultate dintr-o astfel de anchetă, mai ales dacă, pozitive fiind față de cel acuzat, ar confirma poziția exprimată „a priori” de către șeful Colegiului? Iată, așadar, că reacția explozivă a domnului Borcean (explicabilă fie individual doar din iubire ne/condiționată față de un coleg, fie medical în contextul unei anumite vârste vasculare), îi aduce prejudicii chiar celui căruia ar fi trebuit să-i folosească!”

„Care este argumentul și motivul pentru care actualul președinte al Colegiului Medicilor nu mai poate îndeplini această funcție, laolaltă cu responsabilitățile aferente? Simplu: nu doar că s-a compromis ca persoană, ci mai grav chiar, s-a compromis ca președinte, prin simplul fapt că și-a distrus prezumția de imparțialitate în orice speță actuală sau viitoare“, adaugă Dan Grigorescu.

Concluzia medicului brașovean este că „demisia acestui președinte, pe cât de inert în raport cu restul breslei medicale de-a lungul timpului (indiferent cât de multe acuzații au „încasat” alți colegi medici membri ai Colegiului sau câte cereri de ajutor i-au fost adresate – vezi demersul colegei Livia Davidescu), pe atât de plin de solicitudine în raport doar cu cei impregnați de parfumul puterii politice sau academice, e mai mult decât necesară. E obligatorie! Și la fel de oportună precum ar reprezenta-o excizia unui țesut necrozat pentru restul organismului, pentru a fi ferit de pericolul mortal al unei septicemii. Care în cazul Colegiului Medicilor ar ucide însăși moralitatea care îi dă definiția modului de a exista!“

Șeful Secției de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Brașov mai spune că „îi interzice” lui Gheorghe Borcean să îl mai reprezinte, în cazul în care acesta nu va demisiona.