Fii la curent cu cele mai importante știri din Brașov, direct pe telefonul tău. Descarcă aplicația BrasovMetropolitan pentru iphone-ul tău!
Cu ocazia Zilei Veteranilor de Război, Singurul veteran în viață din Comuna Cristian, locotenentul în retragere Rompu Gheorghe, a primit din partea Ministerului Apărării Naționale și o diplomă aniversară din partea Ministerului Apărării Naționale. Cele două distincții le-a primit acasă, unde a fost vizitat de primarul comunei, Gicu Cojocaru, dar și de locotenent-colonel Rusei Valentin, comandantul Unității Militare 01915.
„Atât tatăl dumnealui a fost veteran de război (luptând în Primul Război Mondial în bătăliile de la Oituz și Mărășești), cât și încă doi frați care au luptat alături de el în cel de-al Doilea Război Mondial, și care, la rândul lor, au devenit Veterani de Război. Nu mai are putere în picioare și nici vlaga de altădată, dar mâine, dacă patria ar avea nevoie de el, nu s-ar da înapoi”, este descrierea pe care i-au făcut-o reprezentanții Primăriei Cristian lui Rompu Gheorghe.
„Și eu am fost curajos, că nu-ți dă nimeni o medalie așa de…”
Gheorghe Rompu, născut în 16 martie 1927 și a fost parașutist, o armă de elită.
De altfel, în contingentul lui, din 1.400 de tineri, doar 700 au depus jurământul. „De ce…când era vorba de sărit erau cam albaștri”, spune Gheorghe Rompu.
Amintirile lui din perioada pregătirii militare și din război sunt publicate într-un interviu publicat anul trecut pe site-ul veteraniiromaniei.mapn.ro
„Să-mi aduc aminte…cât mai am de povestit… când am plecat de acasă…. Pot să spun de fratele meu? A fost curajos. De asta a fost decorat. Și eu am fost curajos, că nu-ți dă nimeni o medalie așa de…”, își amintește locotenentul în retragere.
„… era și patrula noastră. Dar când mă băteau n-au ieșit afară”
Care a fost relația lui cu Armata Roșie? Nu foarte bună. De altfel, veteranul a povestit cum, după momentul 23 august 1944 (când România a trecut de partea Aliaților în cel de-Al Doilea Război Mondial), a fost bătut crunt de militarii sovietici. Asta pentru că nu avea uniforma potrivită:
„Vă spun eu ce relații am avut eu cu rușii… După ce s-a terminat… să mă duc și eu acasă… cică s-a mai liniștit. Dar în gară la Bacău, unde trebuia să schimb trenul spre Piatra Neamț, erau rușii beți în patrulă. Eu aveam cizme nemțești în picioare. Și aveam uniforna tot așa… (ca nemții), și culoarea, și boneta. Așa…”Slosii. Davai midea. Documents!” Asta țin minte! I-am dat document… și… am leșinat așa bătaie am luat! Aici… uite aici mă băteau (arătând spre partea toracică)… am leșinat… și apoi m-au dus în gară și au ieșit ai noștri patrulă că era și patrula noastră. Dar când mă băteau n-au ieșit afară că le-a fost frică și lor. Că îi retezau imediat. Și m-au pansat la infirmerie… și am stat acolo vreo 2-3 ore… și a venit trenul de Piatra Neamț și m-am dus acasă. Dar nu acasă. M-am dus la moșu meu, la moș Costică, săracu Dumnezeu să-L ierte! și am luat de-a lungu Bistriței și am ieșit în spate și am bătut în poartă la el, unde am stat 3 zile până m-a descoperit mama, părinții. Eram umflat. M-au bătut de țin minte câte zile oi trăi. Eram desfigurat! De aia îi iubesc atât de mult”.
Fii primul care comentează